Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 10 februarie 2024 09:55 / Actualizat sambata, 10 februarie 2024 21:36
Maricica Puică (73 de ani) a început să practice atletismul la 15 ani, iar cel mai bun an al său a fost 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, când a cucerit primul titlu olimpic al probei de 3.000 m pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice. ♦ La aceeași ediție a obținut și medalia de bronz la proba de 1.500 m. ♦ Puică vorbește despre lipsurile pe care le resimțea și despre problemele din acea perioadă.
Cum Jocurile Olimpice de la Paris se apropie cu pași repezi, Maricica Puică, marea atletă a României, și-a amintit de perioada în care reprezenta cu mândrie sportul românesc. Dar nu poate uita nici marile probleme cu care se confrunta în regimul comunist.
„Pentru mine a fost foarte greu cu încălțările pentru că aveam și număr mic, 34 sau 35. Și era foarte greu. Astea de comandă pe care le făceau la noi în țară aveau talpa ca de pantof normal. Cuiele se mișcau în lemnul ăla. Și când alergam ne intrau în talpă”, își amintește Puică despre problemele de la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984.
„Primeau încălțăminte second-hand de la Adidas, din Germania”
„După doamna Lia Manoliu, un alt om deosebit, care a tras foarte multe din cauza unor prieteni în ghilimele, primeau încălțăminte second-hand de la Adidas, din Germania. Și tot acel «prieten» mie nu-mi dădea.
Deși eu le băteam pe fete la concursuri, mie nu-mi dădea... Când am început să fac performanță, îmi dădea direct Adidas când mergeam la concursuri”, spune fosta mare campioană.
Dezamăgirea carierei și întâlnirea cu Elena Ceaușescu
Întrebată care este cea mai mare dezamăgire a carierei, Puică susține că Mondiale de cros din 1981, de la Madrid. „Am călcat pe un pom, mi-a rămas cuiul în picior, am căzut și mi-a pocnit genunchiul. Am tras pe dreapta și am abandonat”, își amintește.
Doar că problemele nu s-au oprit aici: „Când am venit în țară, parcă eu eram vinovată că s-a întâmplat ce s-a întâmplat... Am tras mult cu genunchiul”.
„Până la urmă, acel cineva care mi-a făcut teoria chibritului a avut nevoie de niște medicamente pentru coloană și eu i le-am adus. Drept «pedeapsă» pentru ce mi-a făcut, i le-am adus eu”, a adăugat Maricica Puică.
Citește și:
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
