Articol de Mitică Docan - Publicat luni, 02 iunie 2014 00:00 / Actualizat luni, 02 iunie 2014 16:37
La prima sa participare în Turul Italiei, rutierul în vîrstă de 24 de ani şi-a zdrobit concurenţa. Cu ochii absenţi, fără să zîmbească sau să îşi trădeze suferinţa, Nairo Quintana e poreclit Condorul, o specie de vultur mut din America de Sud. Povestea e remarcabilă
Sîntem în 2011, la Marele Premiu Miguel Indurain, o cursă micuţă disputată în Pirinei. În sala de mese de la hotel, Andy Schleck, cîştigătorul Turului Franţei 2010, este asaltat de cîţiva tineri ciclişti columbieni, care îl bronzează cu blitzurile şi se gudură pe lîngă masă fără să li se acorde importanţă.
În colţul îndepărtat al încăperii, un singur om nu-şi ridică privirea din farfurie, mestecă liniştit ca o lamă şi soarbe o cană de cafea. Jumătate de oră a durat fascinaţia tuturor pentru superstarul Andy Schleck, timp în care Nairo Quintana nu l-a căutat nici măcar o singură dată. De ce? Explică Matt Rendell, expert în ciclismul columbian: "Fiindcă nu îi pasă de nimic, niciodată nu i-a păsat de nimeni".
Ca să fii ciclist, trebuie să fii sarac
Născut la cota 2800, în sărăcia provinciei Boyacá, Nairo Quintana a fost nevoit să îndure lipsurile unei familii cu 5 copii, în teribila corupţie din Columbia anilor '90. Fără nici un fel de confort material, micuţul era nevoit să meargă 16km dus-întors pînă la şcoală, escaladînd un deal ce atingea pante de 8%, într-o perioadă cînd mîncarea nu era destulă, iar hainele nu îl apărau de ploile reci.
De aceea, Nairo a răsuflat uşurat cînd tatăl său i-a cumpărat o bicicletă, dar s-a bucurat cu adevărat cînd l-a recompensat cu o ruana, acea îmbrăcăminte de tipul covorului găurit, tradiţională în America de Sud, pentru sîrguinţa cu care împingea pedalele şi muncea cîmpul.
Au fost vremuri grele, dar columbianul a îndurat în tăcere, hotărît ca un leu, cu ranchiuna omului care e decis să îşi domine soarta. Nevoia l-a învăţat să fie şiret şi inventiv. La doar 10 ani, a muncit ca taximetrist de noapte, după care a cochetat cu solda sigură din armată.
Nu s-a mai dezlipit de bicicletă, iar părinţii i-au susţinut pasiunea rugîndu-se de organizatorii întrecerilor să-l primească fără să plătească taxa de intrare. Nairo nu-i dezamăgea, trudea pe căţărări, trecea primul linia de sosire, după care se prezenta cu banii la caserie. Iar uşurinţa cu care îşi dezmembra adversarii avea să îi decidă destinul.
Vînatul se transformă în vînător
Primul contract cu o echipă de ciclism a venit în 2009, cînd a semnat cu o selecţionată a provinciei Boyacá, aceea fiind clipa cînd s-a concentrat definitiv pe sport. Un an mai tîrziu, Quintana a promovat la Café de Colombia, un fel de Ajax al unei naţiuni născute să domine munţii, acolo unde se găseau şi alţi rutieri de calibru, precum Sergio Henao sau Fabio Duarte.
La 1,67 metri şi 59 kg, columbianul a fost cercetat cu atenţie de directorii sportivi, care şi-au dat seama că au de-a face cu o nestemată. Explozia a venit în Tour de l'Avenir, un Tur al Franţei U23, unde a cîştigat şi două etape şi unde şi-a dezvăluit puternica personalitate.
Ce s-a întîmplat? Lupta pentru primul loc s-a dat între columbienii lui Quintana şi americanii lui Andrew Talansky, secondaţi de francezi, care i-au tratat pe primii ca pe săracii plutonului. Cînd unul dintre sud-americani a fost agresat de un francez, Quintana a mărturisit revistei Solo Ciclismo: "m-am dus lîngă el, l-am prins de ghidon şi l-am împins în şanţ. Sîntem dintr-o ţară mică, sîntem şi micuţi de statură, de aceea ne atacă toţi rasiştii. Dar au învăţat să ne respecte". :O
Saltul adevărat a venit la Movistar, într-un 2012 în care a strîns victoriile cu răbdare de colecţionar. Quintana s-a impus în Turul Murciei, Route du Sud şi într-o zi minunată din Dauphiné, pe Morzine, acolo unde marele "Lucho" Herrera marca imaginaţia Columbiei cicliste, în Turul Franţei 1985.
La finalul sezonului, s-a aliniat la startul primul său Mare Tur din carieră, Turul Spaniei, şi s-a pregătit de un 2013 stelar, în care avea să se implice în lupta pentru cel mai de preţ premiu din sport: tricoul galben din Hexagon.
Un gringo fără caracter
În căldura continuă a reflectoarelor, orgoliul a clocotit şi a dat pe-afară. Imatur, crescut în 24 de luni cît alţii într-un deceniu, Quintana a ales să nu îşi mestece nervii, ci să-i folosească pe post de suliţe împotriva celorlalţi. După fronda din Tour de l'Avenir, din urmă cu 3 ani, Turul Franţei a dezvăluit alte spărturi în caracterul lui Nairo. Pe o coborîre din etapa a 16-a, în care Contador şi Froome plonjau sinucigaş, Quintana s-a folosit de un moment în care cei doi erau să se răstoarne într-un şanţ şi a încercat să se desprindă decisiv.
2 kilometri mai încolo, cînd Contador l-a ajuns, spaniolul şi-a exprimat public nemulţumirea printr-un gest ironic: a urcat lîngă columbian şi i-a făcut semn cu mîna: "ok, ok" (VIDEO AICI). În faţa microfoanelor, presa a simţit potenţialul de scandal şi s-a repezit la tînărul columbian, care a replicat imperturbabil: "Ce e, ce s-a întîmplat? Nimic, e doar ciclism".
Într-un sport asemănător cu Vestul Sălbatic, în care nu ai nevoie de prieteni, cît de oameni care să nu îţi fie duşmani, Nairo a ales să fie un gringo ursuz şi necomunicativ. Egoismul i-a adus locul 2 în Turul Franţei, bani să cumpere televizoare pentru tot satul natal şi o vizită la preşedintele Columbiei. Şi a fost iarnă, şi a fost primăvară, şi a venit Turul Italiei.
În 3 săptămîni, Nairo Quintana a făcut de toate. A stăpînit munţii cu autoritate, în ciuda unei răceli care l-a ţinut în defensivă timp de două din cele 3 săptămîni, a bifat două etape, una fiind un contratimp pe Monte Grappa, acolo unde pînă şi tatăl său a venit să se convingă cît de mult a evoluat umilul "negrito" (apelativ folosit cu simpatie în America de Sud). În plus, Nairo a stîrnit o altă polemică.
În etapa a 16-a, pe coborîrea de pe Stelvio, acolo unde ceilalţi au văzut cursa neutralizată din cauza zăpezii, Quintana a provocat o ambuscadă şi i-a furat tricoul roz compatriotului Rigoberto Uran. Acţiunea a stîrnit furtună în pluton, cu unele echipe cerînd organizatorilor să-l sancţioneze, dar Nairo s-a pus din nou de-a curmezişul: "Cred că glumiţi".
Într-un sport în care oamenii se bat pe o bucată de pînză colorată, iar recompensele nu sînt nici pe departe pe măsura efortului, Quintana a ştiut cînd a ajuns la Trieste că nu va mai munci niciodată cîmpul şi că e singur împotriva tuturor. E doar la începutul carierei, dar columbianul nu face gălăgie inutil cînd îi dezbracă pe alţii de tricouri distinctive. Cu calm şi raţiune, Nairo îi jupoaie în tăcere.
2 ciclişti columbieni au cîştigat Mari Tururi. Luis "Lucho" Herrera, Turul Spaniei 1987, şi Nairo Quintana, Turul Italiei 2014
Clasament final Turul Italiei:
1 Nairo Quintana (Col) Movistar 88:14:32
2 Rigoberto Uran (Col) Omega Pharma - Quick-Step Cycling 0:02:58
3 Fabio Aru (Ita) Astana 0:04:04
4 Pierre Rolland (Fra) Europcar 0:05:46
5 Domenico Pozzovivo (Ita) AG2R 0:06:32
6 Rafal Majka (Pol) Tinkoff-Saxo 0:07:04
7 Wilco Kelderman (Ned) Belkin 0:11:00
8 Cadel Evans (Aus) BMC 0:11:51
9 Ryder Hesjedal (Can) Garmin Sharp 0:13:35
10 Robert Kiserlovski (Cro) Trek 0:15:49
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
