Articol de GSP - Publicat vineri, 05 decembrie 2008 00:00
Preşedintele Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu, care se află în Macedonia pentru turneul final la care participa fetele antrenate de Radu Voina, a profitat, joi, de ocazie şi a mers în localitatea Nize Pole, satul în care tatăl său Petre s-a născut în 1912.
Fostul mare handbalist Cristian Gaţu are origini macedonene şi nu putea să rateze ocazia de a merge în vizită în locul de unde se trage tatăl său. Aşa că după primul meci de la Campionatul European al României, profitând de ziua de pauză, Gaţu a vrut să îşi găsească originile. "Plec în căutarea familiei de aici, a rădăcinilor mele macedonene. Nu pot să mor şi să nu ştiu de unde a venit tatăl meu. De mama ştiu că e de la Botoşani, dar de tata nu ştiu nimic", explică Gaţu cu o voce gravă. Pare încruntat, încordat şi totodată emoţionat. Întâlnirea cu trecutul său macedonean este un vis pe care fostul handbalist vrea să şi-l împlinească.
Gaţu a plecat spre Bitola, la peste 200 de kilometri de Skopje, spre sudul ţării, pe o ploaie deasă, care părea că nu se mai termină. După Bitola, acesta s-a oprit într-o benzinărie şi l-a aşteptat pe cel care trebuie să îl ducă în sătucul de la poalele munţilor, acolo unde Petre Gaţos (Gaţu), tatăl lui Cristian, s-a născut şi din care a plecat în 1925.
Casele mici, cu acoperişuri roşiatice se întind pe toată valea, dar nu poţi să nu observi o clădire mare pe faţada căreia scrie cu litere mari Nize Pole. Cristian Gaţu are ochii umeziţi de emoţie şi priveşte la bătrânul care a venit să îl întâmpine, parcă ar căuta în el o frântură din istoria familiei sale. "Bine aţi venit!", spune senin omul într-o română stricată. Se urcă un deal şi se ajunge pe o uliţă unde se înalţă o casă albă, cu gard metalic.
La intrare, o bătrână îl îmbrăţişează pe Cristian Gaţu şi îi dă bineţe, iar fosta glorie a handbalului românesc explică vizita neaşteptată: "Babo (n.r. tata în macedoneană) s-a născut aici şi vreau să aflu care îmi sunt rudele. Sunt sigur că în acest sat am încă rude. Eu acum sunt singur şi vreau să ştiu cine îmi sunt apropiaţii". Ca să intri în casă trebuie să te apleci, tavanul este destul de jos. Bătrâna a scos pe masă o sticlă de rachiu şi i-a poftit pe invitaţi să guste. Cu Lefter Boskovski pe post de traducător, Cristian Gaţu îşi caută trecutul.
"În 1925, tata a plecat de aici cu bunica. Au venit atunci turcii şi i-au gonit. Au ajuns la Bucureşti unde tata a terminat facultatea şi a devenit ziarist la Universul Sport. Vreau să ştiu unde sunt rudele mele. În 1971, când am jucat cu România la Cupa Iugoslaviei, au venit la sală mai multe rude. La un moment dat stăteam la o masă patru veri primari, toţi cam de aceeaşi vârstă. Unul era sârb, altul grec, iar celălalt bulgar", spune Gaţu, apoi oftând îşi continuă povestea: "De atunci nu mai ştiu nimic, parcă aş fi singur pe lume". Bătrâna îl ascultă cu atenţie şi îi spune la rândul ei că fiul său a stat cândva la Constanţa şi că înţelege limba română.
La un moment dat, povestind din trecut, unul dintre bătrâni îi zâmbeşte şi îl îmbrăţişează pe românul născut la Bucureşti, dar cu rădăcini macedonene. În momentul în care Cristian Gaţu a pomenit numele Beaca, o parte a familiei sale din Macedonia, bătrânul îi spune: "Noi rude! Eu rudă cu Beaca". Faţa omului care cândva era cel mai periculos handbalist pe semicercuri s-a luminat. Bătrânul în baston stă parcă să lăcrimeze, Cristian Gaţu nu ştie ce să spună. Priveşte pierdut şi dă seama că pentru prima dată trecutul său a pins contur. Realizează că drumul lung şi destul obositor a meritat, nu mai este singur pe lume. Mâinile, care cândva bombardau porţile adverse, îi tremură. Se îmbrăţişează cu cei din casă şi spune cu tremur în voce: "Acum ştiu de unde a venit familia mea. Într-o fracţiune de secundă am aflat că am patru rude. Nu ştiu ce grad de rudenie am cu ei, dar sunt ai mei şi am să revin aici că să îi cunosc mai bine".
Noua familie, care de fapt e atât de veche, insistă ca preşedintele să rămână peste noapte, dar el le explică: "Eu plec la Skopje, acolo mă aşteaptă meciuri importante. Fetele trebuie să meargă mai departe". Înainte de plecare, deşi timpul nu îi mai permite, Cristian Gaţu, Hristu, aşa cum îi spun cei din jurul său, vrea să vadă biserica în care a fost botezat tatăl său. În drum spre micul lăcaş, o bătrână se opreşte lângă preşedinte, iar acesta îi spune: "Eu sunt român, dar babo s-a născut aici şi ei sunt rudele mele!".
Se ajunge biserică, iar acolo Gaţu speră să găsească nişte scripte din care să afle exact ce s-a întâmplat cu familia Gaţos. În curte aşteaptă preotul, cel care a făcut şcoala în România. Cristian Gaţu spune cu mândrie: "Macedonenii sunt cei mai credincioşi!". În biserică, preotul spune că lăcaşul a fost construit prin anii 1800. "Deci aici a fost botezat tata, Petre, aşa cum este şi hramul acestei biserici, Sfântul Petru?", se întreabă fostul handbalist. Priveşte pereţii pictaţi ai bisericii şi îşi lasă ochii în pamânt gândindu-se probabil la vremurile în care tatăl său venea împreună cu părinţii săi la slujbele din fiecare duminică.
Împăcat cu sine, Cristian Gaţu îşi îmbrăţişează rudele găsite undeva într-un colţ al Macedoniei şi le promite că va reveni. Fiul bătrânei îi spune: "Te aşteptăm cu familia. Stai, oricând!". Înainte de a urca în maşină, Gaţu spune cu emoţie în glas: "Mi-am văzut visul cu ochii, acum sunt împăcat cu mine şi pot sî mor liniştit!".
Mintea îi zboară la rudele pierdute şi acum regăsite, dar Cristian Gaţu se concentrează la drumul lung ce îl aşteaptă şi care îl va duce înapoi la Skopje. Odată cu apropierea de capitala Macedoniei gândurile încep să zboare la meciul fetelor cu Franţa. În sala din Skopje stă ascuns un alt vis al marelui handbalist, ca România să ia o medalie la acest Campionat European. Îşi doreste acest lucru mai ales pentru fetele antrenate de Radu Voina. O altă parte a familiei lui.
Sursa: Newsin
Preşedintele Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu, care se află în Macedonia pentru turneul final la care participa fetele antrenate de Radu Voina, a profitat, joi, de ocazie şi a mers în localitatea Nize Pole, satul în care tatăl său Petre s-a născut în 1912.
Fostul mare handbalist Cristian Gaţu are origini macedonene şi nu putea să rateze ocazia de a merge în vizită în locul de unde se trage tatăl său. Aşa că după primul meci de la Campionatul European al României, profitând de ziua de pauză, Gaţu a vrut să îşi găsească originile. "Plec în căutarea familiei de aici, a rădăcinilor mele macedonene. Nu pot să mor şi să nu ştiu de unde a venit tatăl meu. De mama ştiu că e de la Botoşani, dar de tata nu ştiu nimic", explică Gaţu cu o voce gravă. Pare încruntat, încordat şi totodată emoţionat. Întâlnirea cu trecutul său macedonean este un vis pe care fostul handbalist vrea să şi-l împlinească.
Gaţu a plecat spre Bitola, la peste 200 de kilometri de Skopje, spre sudul ţării, pe o ploaie deasă, care părea că nu se mai termină. După Bitola, acesta s-a oprit într-o benzinărie şi l-a aşteptat pe cel care trebuie să îl ducă în sătucul de la poalele munţilor, acolo unde Petre Gaţos (Gaţu), tatăl lui Cristian, s-a născut şi din care a plecat în 1925.
Casele mici, cu acoperişuri roşiatice se întind pe toată valea, dar nu poţi să nu observi o clădire mare pe faţada căreia scrie cu litere mari Nize Pole. Cristian Gaţu are ochii umeziţi de emoţie şi priveşte la bătrânul care a venit să îl întâmpine, parcă ar căuta în el o frântură din istoria familiei sale. "Bine aţi venit!", spune senin omul într-o română stricată. Se urcă un deal şi se ajunge pe o uliţă unde se înalţă o casă albă, cu gard metalic.
La intrare, o bătrână îl îmbrăţişează pe Cristian Gaţu şi îi dă bineţe, iar fosta glorie a handbalului românesc explică vizita neaşteptată: "Babo (n.r. tata în macedoneană) s-a născut aici şi vreau să aflu care îmi sunt rudele. Sunt sigur că în acest sat am încă rude. Eu acum sunt singur şi vreau să ştiu cine îmi sunt apropiaţii". Ca să intri în casă trebuie să te apleci, tavanul este destul de jos. Bătrâna a scos pe masă o sticlă de rachiu şi i-a poftit pe invitaţi să guste. Cu Lefter Boskovski pe post de traducător, Cristian Gaţu îşi caută trecutul.
"În 1925, tata a plecat de aici cu bunica. Au venit atunci turcii şi i-au gonit. Au ajuns la Bucureşti unde tata a terminat facultatea şi a devenit ziarist la Universul Sport. Vreau să ştiu unde sunt rudele mele. În 1971, când am jucat cu România la Cupa Iugoslaviei, au venit la sală mai multe rude. La un moment dat stăteam la o masă patru veri primari, toţi cam de aceeaşi vârstă. Unul era sârb, altul grec, iar celălalt bulgar", spune Gaţu, apoi oftând îşi continuă povestea: "De atunci nu mai ştiu nimic, parcă aş fi singur pe lume". Bătrâna îl ascultă cu atenţie şi îi spune la rândul ei că fiul său a stat cândva la Constanţa şi că înţelege limba română.
La un moment dat, povestind din trecut, unul dintre bătrâni îi zâmbeşte şi îl îmbrăţişează pe românul născut la Bucureşti, dar cu rădăcini macedonene. În momentul în care Cristian Gaţu a pomenit numele Beaca, o parte a familiei sale din Macedonia, bătrânul îi spune: "Noi rude! Eu rudă cu Beaca". Faţa omului care cândva era cel mai periculos handbalist pe semicercuri s-a luminat. Bătrânul în baston stă parcă să lăcrimeze, Cristian Gaţu nu ştie ce să spună. Priveşte pierdut şi dă seama că pentru prima dată trecutul său a pins contur. Realizează că drumul lung şi destul obositor a meritat, nu mai este singur pe lume. Mâinile, care cândva bombardau porţile adverse, îi tremură. Se îmbrăţişează cu cei din casă şi spune cu tremur în voce: "Acum ştiu de unde a venit familia mea. Într-o fracţiune de secundă am aflat că am patru rude. Nu ştiu ce grad de rudenie am cu ei, dar sunt ai mei şi am să revin aici că să îi cunosc mai bine".
Noua familie, care de fapt e atât de veche, insistă ca preşedintele să rămână peste noapte, dar el le explică: "Eu plec la Skopje, acolo mă aşteaptă meciuri importante. Fetele trebuie să meargă mai departe". Înainte de plecare, deşi timpul nu îi mai permite, Cristian Gaţu, Hristu, aşa cum îi spun cei din jurul său, vrea să vadă biserica în care a fost botezat tatăl său. În drum spre micul lăcaş, o bătrână se opreşte lângă preşedinte, iar acesta îi spune: "Eu sunt român, dar babo s-a născut aici şi ei sunt rudele mele!".
Se ajunge biserică, iar acolo Gaţu speră să găsească nişte scripte din care să afle exact ce s-a întâmplat cu familia Gaţos. În curte aşteaptă preotul, cel care a făcut şcoala în România. Cristian Gaţu spune cu mândrie: "Macedonenii sunt cei mai credincioşi!". În biserică, preotul spune că lăcaşul a fost construit prin anii 1800. "Deci aici a fost botezat tata, Petre, aşa cum este şi hramul acestei biserici, Sfântul Petru?", se întreabă fostul handbalist. Priveşte pereţii pictaţi ai bisericii şi îşi lasă ochii în pamânt gândindu-se probabil la vremurile în care tatăl său venea împreună cu părinţii săi la slujbele din fiecare duminică.
Împăcat cu sine, Cristian Gaţu îşi îmbrăţişează rudele găsite undeva într-un colţ al Macedoniei şi le promite că va reveni. Fiul bătrânei îi spune: "Te aşteptăm cu familia. Stai, oricând!". Înainte de a urca în maşină, Gaţu spune cu emoţie în glas: "Mi-am văzut visul cu ochii, acum sunt împăcat cu mine şi pot sî mor liniştit!".
Mintea îi zboară la rudele pierdute şi acum regăsite, dar Cristian Gaţu se concentrează la drumul lung ce îl aşteaptă şi care îl va duce înapoi la Skopje. Odată cu apropierea de capitala Macedoniei gândurile încep să zboare la meciul fetelor cu Franţa. În sala din Skopje stă ascuns un alt vis al marelui handbalist, ca România să ia o medalie la acest Campionat European. Îşi doreste acest lucru mai ales pentru fetele antrenate de Radu Voina. O altă parte a familiei lui.
Sursa: Newsin
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
