Articol de Costi Prună - Publicat miercuri, 17 ianuarie 2024 18:10 / Actualizat miercuri, 17 ianuarie 2024 20:12
Revenită la un Campionat European după 28 de ani, naționala masculină de handbal a României a pierdut toate cele 3 partide și a terminat competiția pe locul 22 din 24 de echipe. Ce reiese după această campanie și ce ar trebui schimbat, de la mentalitate, bani și disciplină?
România s-a calificat la Campionatul European din Germania cu doar două victorii, dintr-o grupă care părea ușoară cu Austria, Insulele Feroe și Ucraina.
Austria și Feroe au demonstrat și ele la turneul final că sunt mai bune decât România, austriecii intrând între primele 12 formații, iar feroezii au reușit una dintre marile surprize, egalul cu Norvegia, 26-26, și în rest înfrângeri decente cu Slovenia și Polonia.
Dacă în preliminarii România a avut noroc la tragerea la sorți, în schimb grupa de la turneul final a fost „criminală”, iar „tricolorii” au fost cotați cu șansa a patra în fața Croației, Austriei și Spaniei.
Naționala nu și-a putut depăși statutul de outsider, a pierdut toate cele 3 meciuri și, cu zero puncte și golaveraj minus 25, a terminat competiția pe locul 22 din 24 de echipe. Sub România au fost doar Grecia și Bosnia Herțegovina.
„Acesta este nivelul maxim al echipei. Dacă nu facem nimic, nu ne putem îmbunătăți”, a declarat selecționerul Xavier Pascual după ultimul meci pierdut, cel cu Croația, 25-31.
Ce a jucat România?
România a sperat să încurce Austria, dar selecționata pregătită din 2019 de slovenul Ales Pajovic a progresat în ultimii 8-10 ani, ne-a învins lejer cu 31-24, apoi a făcut egal cu Croația și Spania și s-a calificat în grupa principală, trimițând-o acasă pe vicecampioana ediției trecute. Austria învinsese România și în calificări, cu 35-30 și 36-32.
România nu și-a putut depăși nivelul și a pierdut la 12 goluri cu Spania, respectiv 6 cu Croația, echipă care a forțat cât a trebuit pentru a-și asigura victoria.
Naționala a jucat exact ce spunea selecționerul Xavi Pascual înaintea turneului final: mai bine în apărare și prost în atac pozițional, cu determinare, dar fără constanță.
Statistica nu minte!
În apărare, portarii Ionuț Iancu și Dan Vasile au ajutat cât au putut și au demonstrat că echipa se poate baza pe ei, mai ales când colegii din zona centrală își aduc aportul între cele două semicercuri. Cei doi portari au apărat împreună 29 de mingi din 120 posibile, având un procentaj de 29,17%.
Replierea a fost greoaie și de fiecare dată când „tricolorii” au pierdut mingea ușor în atac, adversarii au înscris goluri simple. Handbaliștii români au făcut 38 de greșeli neforțate în cele 3 partide și, cu o medie de 12,67 la acest capitol, sunt pe locul 4 la EURO.
Jocul greoi și lent în atacul pozițional i-a adus României locul 1 la numărul de pase după 3 meciuri la EURO.
2.555de pase au adunat „tricolorii”, comparativ cu Islanda, 1.616 pase, Franța, 1.713, sau Danemarca, 1.870.
România a alergat mult la Campionatul European, 92,2 kilometri, dar deseori fără rezultat pe tabelă. Și la acest capitol, naționala a fost pe locul 4 în clasament, după Cehia, Muntenegru și Grecia, în timp ce marile forțe handbalistice nu aleargă mai mult de 88 de kilometri într-un meci.
63de goluri din 128 de aruncări au marcat în 3 partide componenții naționalei și cu un procentaj de 49,2%, sunt abia pe penultimul loc la eficiența atacului
Cu ce rămânem după EURO?
În primul rând, cu participarea și cu speranța că s-a acumulat experiență, jucătorii au realizat unde se află și cât mai au de muncit pentru a juca măcar la nivelul Austriei sau al Insulelor Feroe, formații care au practicat un handbal mai bun, mai eficient și mai plăcut decât al naționalei noastre.
Dacă unii „tricolori” se vor gândi mai întâi la performanță și nu vor mai refuza ofertele din străinătate pentru că sunt inferioare din punct de vedere financiar, atunci naționala are o șansă în plus să progreseze mai repede.
Dacă președinții de cluburi nu vor mai „strica” jucătorii oferindu-le contracte mult peste valoarea lor, și aceștia vor fi nevoiți să se antreneze din greu pentru un „ban” în plus, pentru a fi selecționați și astfel să lupte pentru națională la turneele finale, unde prezența României trebuie să fie constantă.
România are jucători valoroși, unii mai capricioși, alții mai liniștiți, dar toți au ceva în comun: sunt inteligenți. Stanciuc, Dedu, Buzle, Nagy, Drăgan, Caba. Acasă mai sunt Căbuț, Buguleț, Ghivil, Bizău.
Și dacă au tărie de caracter și vor performanță, doar ei pot schimba ceva în modul de exprimare pe teren, altfel își „fură căciula” singuri și riscăm să vedem următoarele turnee finale doar la televizor și să ne minunăm cum au progresat feroezii sau austriecii.
Și ar mai fi superba aeriană reușită în meciul contra Croației pe traseul Drăgan, Negru, Nistor. Acolo unde este loc pentru o asemenea secvență creativă încape și speranță.
Romania is 𝘧𝘭𝘺𝘪𝘯𝘨 𝘩𝘪𝘨𝘩 in Mannheim! 🇷🇴✈️#ehfeuro2024 #heretoplay pic.twitter.com/YVoeJ2o6Um
— EHF EURO (@EHFEURO) January 16, 2024
Misterul Kuduz și ce face FRH?
„Ce ar trebui făcut pentru a progresa?” a fost întrebat selecționerul Xavi Pascual, al cărui contract expiră în luna iunie.
„Aici președintele poate spune!”, a răspuns ibericul care conduce destinele naționalei din 2021.
Așteptăm deciziile și strategia FRH cu privire la naționala masculină de handbal, dar și răspunsul la întrebarea: „De ce nu a jucat Ante Kuduz la Campionatul European?”, jucătorul croat care a fost naturalizat pentru a ajuta România, nu doar pe Dinamo.
Cum poate un sportiv antrenat de același tehnician la club și la națională să fie titular la echipa campioană, Dinamo, dar să lipsească de la Campionatul European?
Xavi Pascual a fost întrebat despre absența lui Kuduz și înaintea turneului final, dar ibericul nu a dat un răspuns concret, probabil pentru a proteja atmosfera de la lot.
Cum EURO a trecut, acum Pasqui poate demonstra că are ce le cere (în spaniolă) jucătorilor la unele time-out-uri și să spună adevărul în cazul Kuduz.
Citește și:
