SPORTURI  »  JO 2012  »  JOCURILE PARALIMPICE

Curbe, transpiraţie şi argint » Eduard Carol Novak a cucerit cea de-a doua medalie la Jocurile Paralimpice

Eduard Carol Novak, la linia de final. +1   FOTO
Eduard Carol Novak, la linia de final.

Articol de , - Publicat joi, 06 septembrie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 05 septembrie 2012 21:18

Şapte secunde l-au despărţit de medalia de aur într-o cursă care a măsurat 24 de kilometri şi pe care a parcurs-o în 33:06,93.

Ziua a început dimineaţa devreme pentru Eduard Carol Novak. A început cu un drum spre Brands Hatch, circuitul de Formula 2 din Kent, la 40 de kilometri de Londra. Un drum presărat cu mici case din cărămidă roşie, gard pitic şi tufişuri perfect tunse. Pe ici pe colo păşuni. Şi tot pe ici pe colo cai. Primul miros care te loveşte la Brands Hatch e cel iarbă tunsă.

Primele sunete sînt de muzică irlandeză. Prima culoare e movul Jocurilor Paralimpice. E cam frig, e bine să pui gluga pe cap. Tribunele nu s-au umplut încă, dar e nouă şi jumătate. Abia peste o oră va începe prima cursă. Prima luptă cu secundele. În colţul unei tribune e un steag tricolor. Acolo sînt susţinătoriidin delegaţia paralimpică a României. Familia e undeva aproape de linia de finiş. E multă vedeaţă. Cîţiva fotografi s-au întins pe iarbă, lîngă punctul de plecare.

La 11:03 Edi urcă pe rampa de la start. Îşi muşcă buza de jos. Aranjează casca, ochelarii. antrenorul italian al românului, Cristiano Valoppi îi dă ultimlee indicaţii "Three, two, one. Go!", spune starterul. Şi porneşte. În spatele lui o maşină şi o motocicletă. A fost ultimul de la categoria C4, favoritul. Urma o bătălie lungă cu secundele, dar şi cu rivalul său Jiri Jezek, care pornise înaitea lui.

După primii metri se pierde în văile circuitului. Cînd trece pe lîngă gardurile îmbrăcate în mov simţi nevoia să te dai un pas înapoi. Roţile sună înfiorător pe asfalt Îţi seama de viteză după ritmul în care merg maşinile După primii opt kilometri, Edi e al doilea, şapte secunde în urmă cehului. Pedalele se învîrt continuu, faţa e schiminosită, mîinile pe ghidon, poziţia cît mai aerodinamică.

Cînd trece prin dreptul linie de sosire, familia lui Edi şi delegaţia României e prezentă vocal. Oricum, toată lumea aplaudă şi strigă. Diferenţa de menţine. Urcare, coborîre. Crainicul salută trecerea lui Novak, a doua oară, pe pe la linia de sosire. "Poate Novak să revină? pare imposibil. Bătălie incredibilă între doi sportivi de mare valoare", spune el.

Tribunele trepidează. "Haide, Edi!", se aude dintr-un colţ. El nu aude nimic. Doar asfaltul şi secundele contează. Jezek încheie primul. Stă lîngă gardul de sîrmă şi aşteaptă. Pe deasupra se plimbă un elicopter. "Oare va reuşi românul să ia din nou aurul?", întreabă crainicul. "Şapte, şase,...", Edi nu se vede. "Se pare că nu". Atunci apare costumul alb cu tricolor. E pe doi. În timp ce îşi lasa capul un pic în jos. Jezek ţopăia de fericire. Celălalt ceh, Bouska, care a luat bronzul, şi-a luat bicicleta şi a ridicat-o deasupra capului. Jezek se urcă pe gard. E în delir. Novak vine şi-l îmbrăţişează, apoi pleacă spre vestiare.

Transpiraţia curge peste tot. Nu ştie la cîte secunde a pierdut. Dar ştie că a luat argintul. "Nu m-am simţit extraordinar, parcă picioarele m-au lăsat", spune el trăgîndu-şi şoseta din cizma care-i ţine proteza pentru laba piciorului drept. "Nu se aştepta să mă învingă, dar aşa e în sport". Cuvintele sînt rare şi apăsate. E supărat, dar sînt primele secunde de după cursă. După cîteva minute, cînd transpiraţia se uscase deja, s-a bucurat de a doua medalie cucerită la această ediţie. "A fost o cursă bună pentru Edi. Jiri a fost mai bun azi. A fost o întrecere între doi prieteni buni", a spus Valoppi.

La 13:10, Eduard Carol Novak a urcat pe treapta a doua a podiumului pe soare, în aer liber şi a primit medalia de argint. A zîmbit în timp ce Jezek se bucura ca un copil. După cursa de ieri a devenit cel mai medaliat sportiv la Jocurile Paralimpice, la ciclism. Azi se întîlnesc din nou în proba de şosea, de 80 de km. După festivitatea de premiere, Edi a plecat spre vestiare. În aerul curat din Kent, antrenorul său l-a îmbrăţişat. Pînă la urmă, o îmbrăţişare e mai caldă decît o bucată rotundă de metal.

Citeşte şi: FOTO Eduard Novak îşi laudă adversarul în faţa căruia a pierdut aurul la Paralimpiadă: "El a fost mai bun!"

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (2)
valicu85
valicu85  •  06 Septembrie 2012, 07:51

Felicitari Ede

arabu79
arabu79  •  06 Septembrie 2012, 07:45

Frumos articol. Asta e esenta sportului... Szep volt Ede!

Vezi toate comentariile (2)
Comentează