Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 09 august 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 08 august 2012 19:47
Cel mai mult şi mai mult o fotografiază pe fetiţa lui de un an şi 4 luni, Andra. "E plină casa de tablouri cu ea!", spune mîndru Dumi.
E multă lume în tribună la O2. Culori amestecate, steaguri, rare locuri libere. Atmosfera s-a încălzit după finala de la paralele masculin, urmează bîrna. În aerul în care plutesc ultimele note ale imnului Chinei, un tip în bluză roşie de trening îşi pregăteşte aparatul foto. Nu are vestă de acreditat, nici rucsac plin cu obiective şi lentile. Amestecat în public, undeva sus, Rareş Dumitrescu e gata să mai pună cîteva sute de mega de poze pe card.
"Mi-a plăcut de mic să fac poze", povesteşte el. La Beijing avea un aparat mai mic, un Canon, "de fapt, nici nu era al meu, ci al fratelui meu". Acum şi-a luat unul mai performant, Nikon D 3100, "gama entry de la aparate profesionale". Este DSLR, Digital Single Lens Reflex, adică o cameră care foloseşte o oglindă şi o prismă ce îi permit fotografului să vadă prin vizor exact ceea ce va capta.
"Jumătate captare, jumătate procesare"
S-a hotărît să investească în mica lui trusă foto pentru că se săturase de "poze mişcate, neclare şi fără lumină". Era o adevărată aventură, un joc al nervilor, să aştepte developarea unui film cu speranţa că vor fi cît mai multe imagini bune pe el. De obicei, nu era aşa. Acum, rezultatul e aproape instantaneu. Aparatura digitală, devenită destul de accesibilă, dă oricui posibilitatea să obţină o imagine decentă, deşi Rareş crede că o poză bună reprezintă "jumătate captare, jumătate procesare". Se pricepe un pic la editare, dar nu se compară cu un profesionist.
Evenimentul care i-a schimbat viaţa din multe puncte de vedere, inclusiv perspectiva asupra fotografiei, a fost naşterea fetiţei lui, Andra, acum un an şi 4 luni. Un imens cadou de la soţia lui, Dana. "Cel mai mult şi mai mult îmi place să-i fac poze ei, celei mici. Am imortalizate toate etapele creşterii ei, sigur, mai puţin perioadele în care nu sînt acasă. Dacă aş fi tot timpul cu ele, i-aş face poze în fiecare zi", spune vicecampionul olimpic la sabie cu echipa.
Tablouri cu Andra
A scos multe dintre ele pe hîrtie, la diverse dimensiuni. "E plină casa de tablouri!", exclamă Rareş. Ar putea să facă un tapet din fotografiile cu mica Andra. Cînd va creşte, îşi va putea vedea copilăria în imagini. E lucrul care îl fascinează cel mai tare pe Dumi. Fotografia rămîne însă pentru el o pasiune. Nu o va transforma niciodată într-o meserie.
"Nu e uşor să fii fotograf şi, mai ales, unul bun", spune el, cu sinceritate. "Pentru nevoile mele, e suficient ceea ce am acum ca aparatură". Nu e gelos pe Raed, fotoreporterul Gazetei, care umblă în permanenţă cu trei aparate performante? "Nooo, i-am şi zis: tot ce are pe el e echivalentul unei maşini bune!", rîde Rareş.
Fulgerul de la Buşteni
A strîns giga întregi de poze. "Vreau să valorific măcar un pic faptul că pot călători mai mult decît alţii", spune el. Caută vreun subiect anume? Sigur, în afară de fetiţă. "Lucrurile inedite. E frumos şi un apus de soare, dar şi un cer înnorat".
Chipuri? "Nu, am renunţat la asta. Lumea reacţionează ciudat cînd vrei să faci poze pe stradă. Natură, flori, da. Şi motoare, maşini, detalii". Formula 1? "Nu, e cam monoton. Mai degrabă raliuri". O poză de care e în mod special mîndru? "Am stat o oră în ploaie la Buşteni ca să prind fulgerul. A ieşit super!".
Cătălina Ponor trece pe lîngă bronzul la bîrnă. Rareş iese cîteva minute pe culoar, apoi se întoarce pentru bara fixă şi sol. Pasiune de sportiv, care nu va deveni a doua meserie. Văzînd pozele acestea s-ar zice oare că nu?
Thierry Henry, apariție rară alături de misterioasa lui iubită!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
