Repetiţie în viteză » Antrenamentul oficial pe podium de aseară s-a scurs repede, gimnastele române începînd cu solul şi încheind la bîrnă

Larisa Iordache nu a făcut solul, a exersat puţin la paralele şi sărituri şi cel mai mult la bîrnă

La ora fixată, începe preview-ul la spectacol. Dintr-o dată, imensa sală North Greenwich se umple de fragmente colorate de muzică. Dacă n-ai privi în jos, spre covorul de sol, ai avea impresia că eşti într-un loc în care cineva schimbă des muzica la tonomat.

Acolo sînt însă româncele, pe pătratul gălbui cu chenar roşu. Singura care stă deoparte e Larisa Iordache. Începe Diana Bulimar şi ritmul e alert, incitant. Urmează Diana Chelaru, zglobie şi zîmbitoare. Cătălina Ponor aterizează sigur diagonalele, iar Sandra Izbaşa schimbă registrul. Muzica solului ei are lirism, compoziţia curge armonios.

În ultimele minute, toate gimnastele execută elemente disparate. Larisa parcă testează piciorul cu cîte un salt grupat înapoi. Faşa e de culoarea pielii, cine nu se uită cu atenţie nici nu observă.

Se trece la sărituri. Timpul se scurge repede, bătaie pe trambulină, zborurile se succed iute. Cea care rămîne şi exersează cel mai consistent este Sandra Izbaşa, gimnasta română cu şanse mari la medalie la acest aparat. Elanul e prea puternic, tălpile abia ating solul, corpul ţîşneşte în sus. La următoarea e mult mai bine. Încă două şi trebuie să se mute la paralele.

Acolo, Cătălina îşi pune bluza de trening şi doar pregăteşte aparatul pentru colegele ei. Bucăţi de execuţie, Iordache e ajutată de antrenor la aterizare, dar nu face coborîrea completă. E aparatul unde România are, de obicei, cel mai mare handicap de recuperat.Vine însă bîrna. Toată lumea urcă, îşi trasează cu cretă reperele pe aparat. Larisa încearcă mai multe elemente, aterizările sînt dure pe suprafaţa îngustă, piciorul nu tresaltă.Ponor are o siguranţă fantastică, merge pe bîrnă ca şi cum ar fi pe un bulevard. Încă e timp. Cîteva coborîri. Elemente legate cu graţie şi forţă. E rîndul Sandrei. Se concentrează, apar doar uşoare momente de desincronizare, corectate la următoarea încercare. Ultimele trei minute. Bulimar urcă şi ea încă un pic pe aparat, apoi Larisa. La coborîrea Cătălinei toată lumea strigă "Stai!". Cea care încheie este Sandra.S-a încheiat, a durat doar o oră şi un sfert. În concursul propriu-zis, de duminică, va fi altceva. Note, aşteptare, aplauze, tribune pline. Şi atunci vom şti şi dacă Larisa Iordache va putea concura, la cîte aparate şi cum.

Încă nu e sigur
Larisa a urcat ieri pe cîteva aparate, iar la bîrnă a petrecut cel mai mult timp, exersînd cel mai consistent. "Încă se fereşte să aterizeze pe piciorul dureros. Nu ştim deocamdată ce va fi, depinde de felul în care vor evolua lucrurile după această repriză de mişcare", a spus antrenoarea Mariana Bitang. "Dacă va fi bine, poate face şi toate aparatele pentru a se putea califica la concursul individual. Dar e greu de spus acum, nimic nu e sigur". Despre restul antrenamentului, ea a adăugat că a decurs bine. "N-a fost nici ceva excepţional, nici ceva foarte rău. Poate ceva mai multă precauţie, cum se întîmplă cînd una dintre coechipiere e accidentată". Cît despre eventuala aducere a Ralucăi Haidu, Bitang a precizat că decizia aparţine federaţiei. "Oricum, ar fi foarte greu pentru ea fiindcă a pierdut antrenamentul pe podium".

Interes maxim pentru Larisa
Imediat după antrenament, Mariana Bitang a fost asaltată de reprezentanţii presei internaţionale, foarte interesaţi să afle amănunte despre starea de sănătate a Larisei Iordache. Între americani, japonezi, australieni şi britanici, cea mai insistentă a fost reprezentanta Asociated Press, care a pus cele mai multe întrebări. Larisa, în schimb, nu a spus nimic la trecerea prin zona mixtă.