Articol de Roxana Fleşeru - Publicat vineri, 12 august 2016 09:05
E ziua în care patru fete și-au împlinit un vis. E doar o zi, dar care are în spate multe. Această medalie nu le va schimba. Vor râmâne aceleași fete în mijlocul cărora găsești de toate: inteligență, ambiție, renunțări, nervi, dureri, blândețe, pilde, lacrimi îngropate, zile mofturoase, zile proaste, zile departe de familie și oameni dragi. Da, știu e meseria lor. Să se antreneze și câștige. Și au făcut-o.
În 2012, la Londra, Ana purta după ea steagul dăruit de tatăl ei înainte de muri și căruia i-a promis o medalie.
Tot pentru el e și sărutul pe care-l lipește de spadă și-l trimite spre Cer. De la Londra și până la Rio au fost multe zile în care Ana a intrat în sala de scrimă și în care nu s-a luptat numai cu adversarele, ci și cu diverse situații. O durere de picior, o răceală prelungită, vești proaste și asta doar în ultima perioadă.
Simona Gherman a revenit în 2014 și doar după câteva luni urca pe podiumul european. A lăsat-o pe Teodora să crească și să-i spună: ”Mami, m-am făcut mare!”, în timp ce ea era prin cantonamente. Ambiția ei te molipsește.
Simona Pop e ca o rază de lumină. Fata la care nu cred că ar putea să țipe cineva. Atât de blândă îi e vocea și privirea. Nici ea n-a avut cea mai bună perioadă înainte de JO. O problemă medicală pe care a descoperit-o într-un târziu i-a dat mari bătăi de cap.
Loredana Dinu s-a luptat cu toată ființă să revină în echipă, să fie acolo și deși numai ea știe cât a suferit înainte de JO, a rămas alături de fete. Au fost o echipă până la capăt. Au învățat din greșilile trecutului și au urcat pe podium.
Și acum partea în care mă laud. Pe trei dintre ele le-am întâlnit întâmplător în 2010, când nu avea cine să meargă la aeroport atunci când s-au întors cu medalia de aur de la CM. Am mai spus-o de o mie de ori: datorită lor am descoperit un sport minunat, cu multe valori și care te crește frumos.
Au urmat zeci de interviuri, competiții prinse live sau pe net, mii de foi de scoruri, un European la Legnano, un Mondial la Budapesta și o tonă de emoții pe care nu le-am experimentat la nici un alt sport, pentru că e un sport care dă dependență.
Cu costumele lui albe, cu misterul aferent și deciziile lui care te pot arunca oricând în disperare. Eu nu știu cum fetele acestea mai sunt întregi la cap, când treci printr-un carusel emoțional ani la rând.
Fără poze, pentru că medalia asta e mândria lor. Acest post ar fi existat și dacă nu ar fi urcat pe podium pentru că ele sunt fetele mele. :D Bravo, bad girls!
Totul despre Olimpiadă: rezultate + program complet + statistici --> rio2016.GSP.ro
