Articol de Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 19 august 2008 00:00
Sandra Izbaşa a dormit doar două ore în noaptea după ce a devenit campioană olimpică la sol
O zi grea, încheiată frumos, a continuat cu o noapte scurtă. Duminică seară, învingătoarea de la sol a ajuns tîrziu în Satul Olimpic, după control doping, conferinţă de presă şi un potop de telefoane bucuroase. Tocmai de aceea n-a avut cum să sărbătorească. Doar colega ei de cameră, Andreea Grigore, a felicitat-o. "Nu m-a aşteptat în mod special", povesteşte Sandra, "pentru că trecuse cu mult peste ora de culcare, însă s-a trezit cînd am intrat eu şi atunci mi-a spus".
A încercat şi ea să doarmă, dar abia a apucat să fure două ore de somn. Înainte însă de a se băga în pat, a lăsat medalia de aur în rucsac. N-a simţit nevoia s-o pună pe noptieră, s-o mîngîie sau s-o privească. "M-am uitat la ea atunci, la festivitatea de premiere. Mi-a fost de ajuns. Oricum, acum e a mea", spune gimnasta. N-a avut cînd şi cum să-şi revadă exerciţiul cîştigător. "Îmi doresc să-l văd din nou. M-am gîndit la el multe seri înainte de concurs, îl aveam în faţa ochilor secvenţă cu secvenţă şi cred că a ieşit aşa cum am vrut".
A doua zi s-a trezit obosită. A fost însă invitată, împreună cu antrenorul Nicolae Forminte, la o televiziune chineză. Gloria începe să zîmbească sau, poate, să-şi arate colţii.
Sandra priveşte acum spre vacanţă, dar îi e greu să concretizeze. Cuvîntul "vacanţă" e suficient pentru a-i aduce o sclipire veselă în ochi, nu contează unde şi nici chiar cît timp, important e că vine curînd. Apoi, totul se va lua de la capăt. Parează aproape vehement întrebările despre retragere. Are 18 ani şi visează la Olimpiada de la Londra, din 2012. Aurul olimpic îţi dă puterea să priveşti altfel viitorul!
Sandra Izbaşa despre
... părinţi
"Am luat totul de la ei. Amîndoi m-au influenţat foarte mult în ceea ce am făcut pînă acum"
... meseria tatălui ei
"Tata e asistent medical. Ori de cîte ori mă duc la spital, mă impresionează pacienţii. Într-o zi, au fost şapte accidente în lanţ şi au tot venit răniţi. Cînd mă gîndesc că el vede asta în fiecare zi..."
... meseria mamei
"Mă duc la cosmetică doar din an în an. Oricum, are mama grijă de mine!"
... importanţa Olimpiadei
"Mi-am pus în minte să o tratez ca pe un Campionat Mondial sau European, fără nimic deosebit în plus. Ştiu că e doar o dată la patru ani, dar am încercat să nu mă gîndesc la asta ca să nu-mi pun presiune suplimentară"
... echipă
"Uneori, e mai greu cînd se dă lupta mare pe echipe. Simt că greşeala mea poate duce toată echipa pe un loc mai slab, de aceea prefer să concurez individual. Atunci sînt responsabilă pentru ceea ce fac eu"
Handbal şi regula jocului
Pînă la 13 ani, Sandra Izbaşa a făcut şi handbal. A fost chiar campioană naţională la junioare, jucînd pe postul de pivot. I-ar plăcea să schimbe cîteva pase cu actualele componente ale "naţionalei" feminine, aflate la Beijing şi în cursa pentru titlul olimpic. Aflat alături de ea, antrenorul Forminte glumeşte: "Poate îţi fracturezi vreun deget!". Sandra reacţionează prompt, încruntîndu-se: "Cine, eu?". Tehnicianul o împacă: "După, după ce termină şi ele, poţi să te duci să încerci pase". Mai tîrziu, Forminte explică: "Majoritatea gimnastelor nu au nici un fel de priză la minge, dar nu e cazul Sandrei, ea chiar a făcut handbal. Am văzut că a sărit imediat, dar o las cîteodată să mă înfrunte, face parte din regula jocului!".
Sandra Izbaşa a dormit doar două ore în noaptea după ce a devenit campioană olimpică la sol
O zi grea, încheiată frumos, a continuat cu o noapte scurtă. Duminică seară, învingătoarea de la sol a ajuns tîrziu în Satul Olimpic, după control doping, conferinţă de presă şi un potop de telefoane bucuroase. Tocmai de aceea n-a avut cum să sărbătorească. Doar colega ei de cameră, Andreea Grigore, a felicitat-o. "Nu m-a aşteptat în mod special", povesteşte Sandra, "pentru că trecuse cu mult peste ora de culcare, însă s-a trezit cînd am intrat eu şi atunci mi-a spus".
A încercat şi ea să doarmă, dar abia a apucat să fure două ore de somn. Înainte însă de a se băga în pat, a lăsat medalia de aur în rucsac. N-a simţit nevoia s-o pună pe noptieră, s-o mîngîie sau s-o privească. "M-am uitat la ea atunci, la festivitatea de premiere. Mi-a fost de ajuns. Oricum, acum e a mea", spune gimnasta. N-a avut cînd şi cum să-şi revadă exerciţiul cîştigător. "Îmi doresc să-l văd din nou. M-am gîndit la el multe seri înainte de concurs, îl aveam în faţa ochilor secvenţă cu secvenţă şi cred că a ieşit aşa cum am vrut".
A doua zi s-a trezit obosită. A fost însă invitată, împreună cu antrenorul Nicolae Forminte, la o televiziune chineză. Gloria începe să zîmbească sau, poate, să-şi arate colţii.
Sandra priveşte acum spre vacanţă, dar îi e greu să concretizeze. Cuvîntul "vacanţă" e suficient pentru a-i aduce o sclipire veselă în ochi, nu contează unde şi nici chiar cît timp, important e că vine curînd. Apoi, totul se va lua de la capăt. Parează aproape vehement întrebările despre retragere. Are 18 ani şi visează la Olimpiada de la Londra, din 2012. Aurul olimpic îţi dă puterea să priveşti altfel viitorul!
Sandra Izbaşa despre
... părinţi
"Am luat totul de la ei. Amîndoi m-au influenţat foarte mult în ceea ce am făcut pînă acum"
... meseria tatălui ei
"Tata e asistent medical. Ori de cîte ori mă duc la spital, mă impresionează pacienţii. Într-o zi, au fost şapte accidente în lanţ şi au tot venit răniţi. Cînd mă gîndesc că el vede asta în fiecare zi..."
... meseria mamei
"Mă duc la cosmetică doar din an în an. Oricum, are mama grijă de mine!"
... importanţa Olimpiadei
"Mi-am pus în minte să o tratez ca pe un Campionat Mondial sau European, fără nimic deosebit în plus. Ştiu că e doar o dată la patru ani, dar am încercat să nu mă gîndesc la asta ca să nu-mi pun presiune suplimentară"
... echipă
"Uneori, e mai greu cînd se dă lupta mare pe echipe. Simt că greşeala mea poate duce toată echipa pe un loc mai slab, de aceea prefer să concurez individual. Atunci sînt responsabilă pentru ceea ce fac eu"
Handbal şi regula jocului
Pînă la 13 ani, Sandra Izbaşa a făcut şi handbal. A fost chiar campioană naţională la junioare, jucînd pe postul de pivot. I-ar plăcea să schimbe cîteva pase cu actualele componente ale "naţionalei" feminine, aflate la Beijing şi în cursa pentru titlul olimpic. Aflat alături de ea, antrenorul Forminte glumeşte: "Poate îţi fracturezi vreun deget!". Sandra reacţionează prompt, încruntîndu-se: "Cine, eu?". Tehnicianul o împacă: "După, după ce termină şi ele, poţi să te duci să încerci pase". Mai tîrziu, Forminte explică: "Majoritatea gimnastelor nu au nici un fel de priză la minge, dar nu e cazul Sandrei, ea chiar a făcut handbal. Am văzut că a sărit imediat, dar o las cîteodată să mă înfrunte, face parte din regula jocului!".
Matei Popa la raport: iată ce nu a făcut nici măcar o dată noul portar de la FCSB!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
