Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 02 septembrie 2008 00:00
Alina Dumitru, campioana olimpică de la judo, şi-a văzut ieri, pe aeroport, mama şi tatăl, pentru prima dată de la triumful din China
Aşteptarea e grea, minutele şi secundele par ani. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, îşi aşteaptă părinţii pe aeroportul "Henri Coandă". Vin de la fratele ei cel mare, din Canada. Nu i-a mai văzut de şase luni. "Mi s-a lungit gîtul, mă tot uit în stînga, în dreapta. Nu-i văd! Mi-e atît de dor de ei...", spune Alina. Micuţa judoka e mai nerăbdătoare decît Bogdan, nepotul ei de patru ani, care îi aşteaptă şi el pe mamaie şi tataie. "Alina, dar de ce vin ultimii? Alina, dar cît mai e pînă vin? Alina, dar vin sigur?", întreabă puştiul, însă campioana olimpică nici nu-l mai aude.
Îi vede în cele din urmă, împingînd căruciorul plin cu bagaje. Sare în braţele mamei, care e la fel de scundă. Tatăl îşi aşteaptă rîndul la îmbrăţişări. În colţul ochilor au apărut lacrimile. "Prinţesa mea, de cînd s-a terminat concursul, am aşteptat clipa asta. Voiam să ajungem mai repede acasă, să te vedem", îi spune mama. "N-ai mai crescut deloc, eşti la fel de mică! Dar ce frumoasă eşti!", continuă femeia. "Sînt cel mai fericit tată din lume. Le doresc tuturor părinţilor să simtă ce am simţit noi cînd ne-am văzut copilul pe podium, cînd s-a cîntat «Deşteaptă-te, române!»", spune Ion Dumitru.
Apoi mama îşi aduce aminte că a fost ziua Alinei Dumitru. "Ţi-am luat o pereche de cercei şi o pilotă, plină cu puf de raţă". "Şi eu v-am adus o grămadă de cadouri", le transmite Alina. "Medalia e cel mai frumos cadou. Am visat că eşti pe podium cu cîteva zile înainte de concurs. A fost un semn de la Dumnezeu", mai spune Mariana Dumitru, care nu-i mai dă drumul din braţe fetei ei.
Pleacă spre casă. "Hai că avem atîtea să ne povestim!". Le-ar trebui un an ca să recupereze cele şase luni petrecute departe.
"Alina e Prîslea din familia noastră. A înzestrat-o Dumnezeu cu multă putere şi talent. Ştiam că o să devină campioană olimpică. Şi ăsta e doar începutul, or să mai vină şi alte medalii la Londra"
Ion Dumitru, tatăl Alinei Dumitru
Fratele nu a mai venit
Alina Dumitru a făcut un pact cu fratele ei cel mare, Gabriel, înainte de Olimpiadă. "Am convenit că dacă iau medalie, el trebuie să vină acasă, în România, dacă nu, trebuia să merg eu în Canada", a spus Alina. Pînă la urmă Gabriel nu s-a putut achita de obligaţie. "A plîns, săracul, că nu poate veni. Soţia e însărcinată în luna a şaptea şi nu o putea lăsa singură. O să merg tot eu acolo că mi-e dor de el", a încheiat Alina.
Alina Dumitru, campioana olimpică de la judo, şi-a văzut ieri, pe aeroport, mama şi tatăl, pentru prima dată de la triumful din China
Aşteptarea e grea, minutele şi secundele par ani. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, îşi aşteaptă părinţii pe aeroportul "Henri Coandă". Vin de la fratele ei cel mare, din Canada. Nu i-a mai văzut de şase luni. "Mi s-a lungit gîtul, mă tot uit în stînga, în dreapta. Nu-i văd! Mi-e atît de dor de ei...", spune Alina. Micuţa judoka e mai nerăbdătoare decît Bogdan, nepotul ei de patru ani, care îi aşteaptă şi el pe mamaie şi tataie. "Alina, dar de ce vin ultimii? Alina, dar cît mai e pînă vin? Alina, dar vin sigur?", întreabă puştiul, însă campioana olimpică nici nu-l mai aude.
Îi vede în cele din urmă, împingînd căruciorul plin cu bagaje. Sare în braţele mamei, care e la fel de scundă. Tatăl îşi aşteaptă rîndul la îmbrăţişări. În colţul ochilor au apărut lacrimile. "Prinţesa mea, de cînd s-a terminat concursul, am aşteptat clipa asta. Voiam să ajungem mai repede acasă, să te vedem", îi spune mama. "N-ai mai crescut deloc, eşti la fel de mică! Dar ce frumoasă eşti!", continuă femeia. "Sînt cel mai fericit tată din lume. Le doresc tuturor părinţilor să simtă ce am simţit noi cînd ne-am văzut copilul pe podium, cînd s-a cîntat «Deşteaptă-te, române!»", spune Ion Dumitru.
Apoi mama îşi aduce aminte că a fost ziua Alinei Dumitru. "Ţi-am luat o pereche de cercei şi o pilotă, plină cu puf de raţă". "Şi eu v-am adus o grămadă de cadouri", le transmite Alina. "Medalia e cel mai frumos cadou. Am visat că eşti pe podium cu cîteva zile înainte de concurs. A fost un semn de la Dumnezeu", mai spune Mariana Dumitru, care nu-i mai dă drumul din braţe fetei ei.
Pleacă spre casă. "Hai că avem atîtea să ne povestim!". Le-ar trebui un an ca să recupereze cele şase luni petrecute departe.
"Alina e Prîslea din familia noastră. A înzestrat-o Dumnezeu cu multă putere şi talent. Ştiam că o să devină campioană olimpică. Şi ăsta e doar începutul, or să mai vină şi alte medalii la Londra"
Ion Dumitru, tatăl Alinei Dumitru
Fratele nu a mai venit
Alina Dumitru a făcut un pact cu fratele ei cel mare, Gabriel, înainte de Olimpiadă. "Am convenit că dacă iau medalie, el trebuie să vină acasă, în România, dacă nu, trebuia să merg eu în Canada", a spus Alina. Pînă la urmă Gabriel nu s-a putut achita de obligaţie. "A plîns, săracul, că nu poate veni. Soţia e însărcinată în luna a şaptea şi nu o putea lăsa singură. O să merg tot eu acolo că mi-e dor de el", a încheiat Alina.
