Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES


SAMURAI 2020 POWERED BY BCR    •   SAMURAI 2020

Prezentarea lotului "Samurai 2020" » Alin Badea, Gulliver de pe planșă

foto: Raed Krishan, GSP

Articol de — Roxana Fleşeru Vineri, 08 Decembrie 2017

La 1,98 metri și 100 de kilograme, Alin Badea spune că ar avea mai degrabă fizic de handbalist. Totuși, a reușit în sportul armelor zăngănitoare, pe care l-a început la 9 ani.



"Buckle up! It’s saber time!", e anunțul standard al comentatorilor canalului FIE atunci când urmează asalturile la cea mai spectaculoasă armă din scrimă. Pentru că da, chiar e nevoie de o centură de siguranță atunci când băieții în costume albe și cu sabia în mână acaparează planșă cu mișcările lor rapide și cu energia lor efervescentă. Unul dintre acești acești băieți e Alin Badea, 29 de ani.

Opt inși pe patru costume

Are 1,98 m și practică scrima de la nouă ani. Totul a început în orașul natal, Slobozia, urbea în care locuiesc 48.241 de oameni, reședință pentru județul Ialomița. "Eu am ales scrima, în clasa a treia, când antrenorul Mihăiță Marin a venit la o selecție la noi la școală. Mi-a plăcut pentru că erau mulți copii și ideea de a te bate", își amintește Alin despre începuturile sale. Timp de două luni, cât a durat joaca, el a tras ștrengărește cu ochiul spre arme, însă după 60 de zile a făcut cunoștință cu sabia și de atunci sunt de nedespărțit.

Lucrurile însă nu au mers lin, ca într-un basm. "Am prins vremuri grele la Slobozia. Erau geamuri sparte la sală și iarna puneam pe noi costumul și pe deasupra o geacă, pentru că era extrem de frig". Cum un echipament complet costă, metodele la care trebuiau să recurgă erau unele de sacrificiu. "Când mergeam la concursuri, eram opt inși și aveam patru costume. Le schimbam între noi când ieșeam de pe planșă", povestește Alin. Pentru generațiile actuale lucrurile sunt un pic mai bune decât atunci când Alin se dezvolta.

Ce reține de la primul antrenor? "Tot timpul îmi spunea să fiu bătăios pentru că atunci când mergeam la concursurile din România, pe atunci noi de la Slobozia eram tratați cam ca de la țară, așa, nu eram un club de renume, cum erau Dinamo sau Steaua. E unul dintre lucrurile care m-a ambiționat!".

Decizia din adolescență

La 17 ani, când a fost convocat la lot, a înțeles că acesta este drumul pe care va merge înainte și a realizat că joaca din copilărie îi va deveni meserie. "Pe atunci Cova încă era sportiv, erau un nucleu de sabreri peste 30 de ani și mi s-au părut superprofi. Și atunci am înțeles că vreau să fiu ca ei", îți amintește Alin. Mihai Covaliu, campion olimpic, mondial și european, i-a fost mai întâi modelul spre care se uita pe când avea 12-13 ani și împărțea costumele cu colegii, iar mai apoi i-a fost antrenor timp de opt ani. Mai târziu, când anii au mai trecut, ochii lui "Bădie" s-au îndreptat spre Nicolas Limbach, poate și pentru că germanul campion mondial și olimpic e mai aproape de statura lui. "Încercam să-l imit, pentru că eu nu am fizic de scrimă, la aproape 2 metri și 100 de kg. Poate de handbal!", glumește el.

"Covaliu, cel mai bun tehnician din lume"

Un an mai târziu, în 2007 antrenorul care i-a ghidat pașii printre săbii, măști și neajunsuri, Marin Mihăița a lăsat România pentru o viață mai bună în Singapore. "A fost mai greu, m-am trezit singur". Nu a prins prea multe concursuri de juniori în afară, însă la cadeți a câștigat o etapă de Cupă Mondială. Evoluția sa l-a adus în 2008 la Steaua și în București. La lotul național a început să lucreze cu Mihai Covaliu, care după Jocurile Olimpice de la Beijing s-a retras și a devenit antrenorul lotului olimpic. Alin s-a antrenat alături de Rareș Dumitrescu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu, Cosmin Hănceanu, sabreri care au adus României medalii la Mondiale, Europene și Jocuri Olimpice. Cum e să lucrezi cu idolul copilăriei? "Fără să-l perii sau altceva, Mihai Covaliu este cel mai bun antrenor din lume, e un tactician de excepție, îți punea totul pe tavă, tu doar trebuia să execuți, că nu ne ieșea tot timpul, e altă poveste". Vorbește însuflețit despre cei opt ani în care a lucrat cu el. Ce a învățat de la Cova? " Era foarte tipicar, foarte ambițios și cu o forță de muncă extraordinară, știa să ne laude, dar să ne și certe, este tipul de om care avea grijă de toate, ne spunea și până ce să mâncăm seara. Ținea foarte mult să fim civilizați și să ne dezvoltăm și ca oameni, insista să citim și să fim respectuoși".

Nebunia de la Budapesta

Intrarea lui Alin pe scena mondială a seniorilor a fost cu sclipiri de argint în 2013. După ce la finalul lui 2012, trei dintre componenții echipei vicecampioane olimpice de la Londra s-au retras, Mihai Covaliu, proaspăt ales președinte al FR de Scrimă, a ajuns la Budapesta cu o echipă nouă, una de tineri inconștienți, care a reușit să învingă Australia, Polonia, Ungaria la ea acasă, cu Badea încheind contra lui Aaron Szilagyi într-o sală redusă la tăcere, Belarus și înclinându-se doar în fața Rusiei în finală. Unul dintre cele mai frumoase momente ale carierei pentru Alin. De atunci, echipa a fost din ce în ce mai unită, iar în anii următori argintul din 2013 a fost confirmat de două medalii de bronz în 2016 la CE și CM.

Zece entorse la activ

Anul trecut a fost unul minunat, dar și de cumpănă pentru Alin Badea. Faptul că proba pe echipe nu a fost în programul olimpic în cel mai bun al echipei tricolore l-a demoralizat puțin. "M-am dezumflat! Cred că eram pe podium dacă ajungeam la Rio", recunoaște el franc. Și s-a gândit la retragere. Și-a luat o vacanță prelungită, timp în care s-a căsătorit cu Mihaela. Chiar la nuntă a aflat că Mihai Covaliu va candida la președinția COSR și dacă va câștiga va pleca de la lot.

Un ciclu s-a încheiat, iar Alin s-a hotărât să meargă mai departe, tocmai pentru a atinge visul oricărei sportiv, acela de a ajunge la Jocurile Olimpice. "Mă gândesc la Tokyo, deși drumul e lung și trebuie să ne regăsim, să fie din nou medalii, dar pentru asta trebuie să fim serioși, să muncim și să ne bucurăm de scrimă. Și mai e ceva important, să fim sănătoși, pentru că eu deja am avut zece entorse. La un Campionat European am tras și cu entorsă și cu ruptură musculară", subliniază Badea. Regăsirea despre care a pomenit Alin Badea vine și din lipsa rezultatelor cu care au fost obișnuiți. La primele etape de Cupă Mondială a sezonului echipa a ocupat locurile 10 și 9. Aflat acum sub bagheta lui Florin Zalomir, Alin vorbește despre adaptare și despre faptul că la sabie trebuie să fii mereu în pas cu modă, adică să fii conectat la tot ce se întâmplă la nivel mondial. "Înainte, când lucram cu Cova eram mai ofensivi, acum Zalo ne propune un stil mai defensiv. Trecerea de la un stil la altul e mai grea, dar sper să ne adaptăm și să fie rezultate", spune el.

Calmul de sub mască

Energia pe care o degajă un concurs de sabie e una imensă, de aici și ideea de a-l privi cu o centură de siguranță. Totul se petrece atât de rapid, încât pentru cineva din afară scrimei e greu de înțeles. Alin recunoaște că prietenii îl întreabă dacă a câștigat sau nu pentru că doar un ochi obișnuit poate să vadă acțiunile cu claritate. Asta nu înseamnă că adrenalina și entuziasmul nu pot fi fascinate. Totuși, ce se întâmplă sub masca băieților înalți și în costume albe în momentele cele mai tensionate? "Trebuie să fim foarte calmi, să nu lăsam loc de dubii, nu e timp prea mult, trebuie să fii hotărât i concentrat". Sună bine, dar e greu să ajungi la acel echilibru. De aceea lotul olimpic de sabie colaborează de mulți ani cu psihologul Alina Gherghișan. "E feblețea mea. Am învățat foarte multe de la ea, știe când să intervină. Când venea în cantonament, pentru că viața în cantonament e monotonă, reușea să ne scoată din starea care ne cuprindea și să ne aducă pe drumul cel bun".

Drumul lui Alin a început într-un orășel din câmpia Bărăganului, iar persoana care l-a încurajat cel mai mult și despre care băiatul de 1,98 m vorbește cu emoție în glas e bunicul său. "El m-a ambiționat, era inginer și îmi spunea că uite, mai bine faci sport, decât să muncești pe șantier". Vorbe pe care Alin Badea nu le va uita toată viața. Uneori inspirația și ambiția sunt la o mângâiere distanță. 

Dincolo de planșă

În timpul lui liber lui Alin îi place să stea cu soția, să meargă la stand-up comedy, să joace FIFA pe play-station și să călătorească. Cel mai mult îi place să meargă în locurile cu soare și plajă, iar țara care are din plin aceste cerințe este din punctul de vedere al lui Alin, Spania.

COSR a lansat "Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a 32-a ediții de vară a Jocurilor Olimpice - Tokyo 2020.

AICI puteți citi toate celelalte prezentări ale sportivilor din programul Samurai 2020

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase