Articol de Viorel Tudorache - Publicat luni, 11 iulie 2022 15:07 / Actualizat luni, 11 iulie 2022 16:13
Gazeta Sporturilor a vorbit cu Gabriel Caloian, antrenorul junioarei Alexia Tatu (13 ani), cea care a câștigat turneul junioarelor U14 la Wimbledon 2022, după ce a învins în finală o altă româncă, Andreea Diana Soare (15 ani), scor 7-6 (2), 6-4.
Antrenorul susține că Federația România Tenis și autoritățile nu o ajută cu nimic pe cea care se anunță noua senzație a tenisului românesc: „Nu e un produs al sistemului din România".
Gabriel Caloian, antrenorul junioarei Alexia Tatu, campioană la Wimbledon U14: „Sistemul din România nu ajută cu absolut nimic”
- Felicitări, domnule Caloian, pentru performanța Alexiei și bine ați venit acasă cu trofeul.
- Mulțumim. Dar ne-am întors fără trofeu. Trofeul a rămas la Wimbledon, ca să se graveze pe el numele Alexiei Tatu. A trebuit să plecăm imediat după finală, pentru că aveam avion, iar organizatorii au personalizat toate trofeele câștigătorilor după finala lui Djokovic. Așteptăm să ne trimită trofeul zilele următoare, prin curierat.
- Cum a fost?
- Sincer, nu ne așteptam. A fost ceva wow. Alexia nu mai jucase niciodată pe iarbă. Niciun meci, niciun antrenament. Câștigarea unui turneu de Mare Șlem era unul dintre obiectivele noastre, dar nu ne gândeam să-l realizăm anul acesta, ci peste un an, cel târziu doi. Ne gândeam la Roland Garros, pe zgură. Dar s-a întâmplat să fie pe iarba de la Wimbledon. Sperăm să fie invitată și anul viitor la juniorii mari. Poate fi un alt obiectiv. S-a dovedit că stilul ei de joc s-a potrivit mănușă pe iarbă.
- Faptul că am avut o finală românească la Wimbledon arată că tenisul românesc feminin are viitor?
- Nu e garantat nimic. Nu e un produs al sistemului din România. Nicidecum. Munca mea, munca lui Andrei Baciu, antrenorul Andreei Soare, munca fetelor sunt cazuri particulare. Și dacă mai sunt junioare bune, sunt cazuri particulare.
- La ce vă referiți?
- Sistemul din România nu ajută cu absolut nimic. Sunt multe. Din păcate, până acum nu ne-a auzit nimeni. Poate de acum încolo se va ține cont și de părerea altora. Nu neapărat de mine, nu mă consider un specialist, dar sunt un antrenor care îmi fac treaba și nimic mai mult. N-am cerut, nu cer nimic și nici nu o să cer.
- Federația Română de Tenis chiar nu ajută cu nimic sportivii talentați? Alexia nu beneficiază de nimic de la FRT?
- Nu, de absolut nimic.
- Nici de mingi, nici de rachete?
- Nimic, nimic. Dacă vă spun nimic, înseamnă nimic.
- Cum așa, am citit pe site-ul FRT că juniorii care fac parte din loturile naționale beneficiază de anumite facilități.
- Nu, nu. Nu înseamnă că, dacă scrie pe site-ul Federației, este și adevărat. Întrebați-ne pe noi și vă spunem realitatea. Nu primesc nimic. Cu scuzele de rigoare pentru cei care conduc Federația, deși suntem prieteni sau avem o relație de colaborare. Repet, e doar talentul fetelor, munca noastră, a antrenorilor, și suportul oferit de părinți.
- Cine suportă cheltuielile cu deplasările Alexiei la turneele din străinătate? Din câte știm, sunt costuri foarte mari.
- Da, sunt costuri mari, pentru participare minimum 15.000-20.000 de euro pe an. Sunt unii care cheltuie și mai mult. Dar asta nu-ți garantează performanța.
- Alexia se bazează doar pe sprijinul financiar al părinților, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri?
- Nu, nu. Doar pe sprijinul sponsorilor. Părinții contribuie cu un anumit suport, dar nu e determinant în cariera ei. Cel puțin, nu în evoluția din anul acesta.
- Nu e ca în alte cazuri când părinții investesc financiar mai mult de 90 la sută în copii.
- Nici vorbă. În cazul unei echipe, eu nu judec așa aportul procentual la susținerea unui sportiv. Poate câteodată aportul fizic și emoțional e mai important decât cel financiar. Cunosc destui părinți care oferă un suport financiar foarte ridicat copiilor, dar nu au rezultate pentru că nu au restul.
- Cum ați găsit sponsori pentru Alexia?
- Prin relațiile pe care le am. Deocamdată, nu avem niciun sprijin din partea autorităților. Probabil, de acum să vină mai mulți care să-și dorească să se asocieze cu succesul Alexiei Tatu. Doamne ajută să fie în beneficiul ei, nu al lor. Vom vedea, vom analiza și le vom lua ca atare.
- Care sunt proiecțiile pe care le faceți pentru Alexia pentru marea performanță?
- În viitorul apropiat avem niște obiective de Masters, Race Monte Carlo, vrem să jucăm turnee ITF de 18 ani. E deja câștigătoare de ITF 18 ani la Târgu Jiu, singura din România care a câștigat un astfel de turneu la 13 ani. Oricum sunt puține și din junioarele mari care au câștigat un ITF de 18 ani.
- Mai departe?
- N-are rost să ne gândim, deocamdată, la seniorat. De la 16 ani, ne vom gândi. Le luăm pas cu pas. Să fie sănătoasă. Țelul este circuitul WTA. Speră să ajungem acolo peste doi ani. Poate să fie la 15 ani, poate la 16 ani, la 17 ani. Urmează o perioadă de 2, 3, 4 ani să se dezvolte și să ajungă la o anumită maturitate fizică și emoțională. Nu trebuie să forțăm un copil care a obținut niște rezultate la 14 ani să facă rezultate la senioari. Ar fi absurd și inutil pentru toată lumea.
- Revenim la Wimbledon, cum s-a adaptat Alexia atât de repede pe iarbă?
- Pur și simplu, nativ, natural. N-am pocnit din bici și gata. Stilul ei de joc s-a potrivit pe iarbă, are o inteligență de a se adapta unei anumite tactici de joc. Ăsta e unul dintre atuurile ei. Am discutat foarte mult. Joacă mult tactic. Analizăm jocurile și adversarele. Majoritatea meciurilor le câștigă tactic.
- Cum e Alexia, cum s-a născut acest rezultat?
- Cu mulți ani de muncă, cu mii de ore de antrenament, cu zeci de turnee naționale și internaționale, sute de meciuri. Numai anul acesta are peste 100 de meciuri jucate. La simplu are 52 de victorii în toate competițiile, de la 14 la 18 ani. În prezent este numărul 6 european, cea mai bine clasată junioare din România în ierarhia Europe Tennis.
- Deci e numărul 1 în România.
- Nu, a coborât pe locul 2 în clasamentul național, la 14 ani, deoarece nu a mai jucat în țară, ci doar la turnee internaționale. Pentru noi, nu ăsta este obiectivul să fie numărul 1 în România. Clasamentele interne nu reflectă întotdeauna valoarea unui copil la nivel internațional. Dacă joci numai în România și ești numărul 1, când te duci în străinătate constați că ești departe. Noi am preferat să avem altă strategie, iar datorită acestei strategii Alexia a ajuns să fie invitată la Wimbledon, direct de organizatori. A fost prima ediție pentru juniori U14. Cum s-a ajuns la ea, cine a propus-o, nu știm.
- Cum a fost desemnată favorită 1?
- Probabil pentru că a fost una dintre cele mai bune dintre junioarele sub 14 ani disponibile. N-au fost cele mai bune din lume. Au participat 16 jucătoare, împărțite în patru grupe de câte patru. Au fost din SUA, Mexic, Japonia, un fel de mini campionat mondial. Turneul a durat 4 zile, iar în prima zi s-au jucat două meciuri.
- De la ce vârstă a început Alexia să practice tenisul?
- De pe la 6 ani jumătate, 7 ani. De la 7 ani putem spune clar că s-a dedicat programului de tenis. În primele două-trei luni venea la antrenamente o dată, de două ori pe săptămână, câte o oră. Avea abonamentul standard. De la 7 ani a intrat în programul de inițiere și de mini-tenis.
Alexia Tatu și Andreea Soare au fost antrenate de mici de aceeași persoană. În același mediu. Probabil asta a contat mai mult decât plimbatul de colo, colo
- Gabriel Caloian, antrenorul Alexiei Tatu
){kind=small}
){kind=small}
