Articol de Luminița Paul - Publicat joi, 07 iulie 2022 09:46 / Actualizat joi, 07 iulie 2022 16:22
Mihaela Buzărnescu, 127 WTA, își dorește să revină în Top 100, chiar mai sus, în timp ce gestionează două probleme medicale: o fisură de menisc și un ruptură de tendon la umăr.
La doar câteva zile distanță, după ce a cedat la Wimbledon în turul secund în fața finalistei de la Roland Garros, Coco Gauff, Mihaela a schimbat iarba pe zgură. Marți a trecut un tur în turneul WTA125 de la Bastad, atât la simplu, cât și la dublu, iar miercuri s-a impus în partida cu chinezoaica Yue Yuan, 23 de ani, locul 152 mondial, cu 6-2, 6-1.
Se joacă puțin pe iarbă în circuit, doar câteva săptămâni într-un an, și unele jucătoare au nevoie de mai mult timp și meciuri pentru acomodare. Nu și Miki.
„Nu am avut niciodată probleme de adaptare, două zile îmi sunt de ajuns. Mă ajută și stilul de joc poate”, explică ea pentru Gazetă.
Înapoi pe covorul cărămiziu însă, cum e? „Sâmbăta trecută am jucat un meci pe zgură în Germania, care m-a ajutat mult pentru antrenament înaintea unui concurs pe această suprafață. Într-adevăr, trebuie să te duci un pic mai repede la minge și să aluneci mai mult, dar nu e mare diferență”, detaliază ea de la Bastad.
1e numărul titlurilor WTA la simplu câștigate de Mihaela Buzărnescu, San Jose 2018, ea disputând alte două finale, tot în 2018
A mai jucat aici, inclusiv anul trecut, e un loc care atrage. „Este foarte frumos organizat turneul, este fix la mare, foarte aproape de plajă, superb!”, spune românca în vârstă de 34 de ani.
20este locul cel mai înalt atins de româncă, în august 2018
A fost din nou în turul al doilea pe iarba londoneză, jucând cu un bandaj complicat pe genunchiul stâng. Același genunchi care i-a creat probleme ani de zile, doar că acum necazul e diferit. Și cu umărul trebuie să aibă grijă, dar ține lucrurile sub control cu exerciții și recuperare. Pentru că are un vis, să ajungă la Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024.
- Mihaela, cu ce gânduri ai plecat de la Wimbledon? Ai avut un prim tur foarte bun, apoi ai întâlnit o jucătoare puternică.
- O senzație plăcută pentru că nivelul meu de joc a fost unul bun ținând cont de tot prin ce am trecut în ultima lună, cu accidentarea pe iarbă la un ITF în timpul meciului. Mi-era tare frică pentru că inițial trebuia să fac o operație la genunchi, am o fisură pe menisc și nu arăta deloc OK.
- Cât de grea a fost recuperarea?
- Am muncit foarte mult să mă recuperez și să pot să joc, mai ales la nivelul acesta. Toată experiența prin care am trecut în ultimele săptămâni mi-a dat totuși un imbold pozitiv, mai ales că am jucat contra finalistei de la Roland Garros, pe Terenul Central.
Exerciții zilnice
- Problema de la genunchi e ținută sub control?
- Da, trebuie să fac exerciții în fiecare zi. Fisura e de gradul 1, acesta a fost totuși marele avantaj, ligamentele colaterale se refac cu timpul și cu multă recuperare, dar trebuie să am grijă și e nevoie de multă muncă în continuare. Încă patru săptămâni de recuperare zilnic și în timpul competițiilor, noroc că avem săli de fitness peste tot și putem să lucrăm.
- Ți-a fost teamă în primele zile la Wimbledon, când iarba e mai proaspătă și mai periculoasă?
- Da, mi-a fost. Am avut două zile de acomodare pe iarbă. Au apărut însă momente de neliniște, am simțit la câteva scurte în meciul cu Gauff și rămâneam cumva cu gândul acolo, e normal, nu știi la ce să te aștepți la accidentarea pe care o am, apare câte o mișcare pe care nu o poți controla.
- Ai trecut din ghinion în ghinion din cauza accidentărilor, după evoluția foarte bună din 2018. Cum te-ai remontat de fiecare dată?
- În 2022 am avut un început de an extrem de limitat și cu rezultate minime spre minus din punctul de vedere al performanței și a faptului că nu puteam să joc din cauza accidentării la umăr.
- Ce-ți trece prin minte în momentele acelea?
- Te gândești și la vârstă, la tot, îți pui întrebări, dar îmi place foarte mult acest sport, îl practic de mică, am făcut atâtea sacrificii și la fel cum am gândit și acum câțiva ani, nu pot să renunț la tot din cauza unei accidentări. Mi-am pus și un target, Jocurile Olimpice de la Paris, și lupt pentru asta în fiecare zi.
- Umărul cum este acum?
- M-am oprit anul trecut la începutul lui octombrie și acea accidentare m-a dus până anul acesta în martie. Și acolo îmi trebuie o operație pentru că tendonul supraspinos este în continuare cu o ruptură, ar trebui puse ancore, dar mi-ar scădea foarte mult randamentul la serviciu. De aceea încerc și aici să fac cât mai multe exerciții să întăresc mușchii, să țin monitorizată și acea accidentare ca să mai rezist doi ani.
Mihaela Buzărnescu: „Nu m-aș vedea la birou”
- Ai o echipă, antrenoare.
- Avem o înțelegere: când sunt acasă tatăl meu se ocupă în continuare de mine, iar când merg la turnee vine Ioana Ivan cu mine, ne știm de când eram mici, am și jucat împreună. Mă ajută faptul că pot să joc cu ea la un nivel bun, nu mereu găsești cu cine să bați mingea. Tata nu mai poate să joace la același nivel, e diferență de vârstă. În schimb, el are experiența în spate după atâția ani de antrenorat, vorbesc cu el în fiecare zi, tenis, tactici, e o colaborare între noi trei. În rest, am și psiholog, doctor, kineto, toți sunt alături de mine.
- Ai o țintă în tenis. În viața cea de toate zilele ce îți dorești?
- Să am liniște, fericire, să am parte de respect, bineînțeles și o familie. Nu îmi doresc foarte multe pentru că am avut o viață tumultuoasă ca sportivă, vreau o viață alături de cineva care să îmi ofere liniște, fericire, respect și iubire.
- Te vezi rămânând în tenis?
- Nu m-aș vedea niciodată la un birou după ce îmi termin cariera, ci implicată în tenis, în sport. De ce nu?, să antrenez, să merg la concursuri cu jucători.
Ne hrănim când îi auzim pe spectatori că ne aplaudă și ne susțin. Asta ne-a lipsit foarte mult în timpul pandemiei, când nu s-a putut juca având public.
Încă simt că pot, îmi simt corpul, chiar dacă am avut accidentări, că nu-și arată vârsta și multă lume îmi spune că am potențial și că am posibilități să reajung în top 70, 50.
- Mihaela Buzărnescu
