Articol de Luminița Paul - Publicat sambata, 03 ianuarie 2026 15:38 / Actualizat sambata, 03 ianuarie 2026 16:08
Roberta Vinci (42 de ani), finalistă la US Open 2015 și multiplă campioană de Grand Slam la dublu, dezvăluie într-un amplu interviu ce a însemnat pentru ea victoria în fața Serenei Williams din 2015, cum a luat decizia de a se retrage și cu ce se ocupă în prezent.
Una dintre cele mai talentate și versatile jucătoare din anii 2000-2010, italianca Roberta Vinci a lăsat o amprentă de neșters asupra tenisului. În vremea ei, dar și după ce a decis să se retragă și să acorde mai mult timp familiei, părinților, inclusiv tenisului, dar sub altă formă.
Fost număr 7 WTA, poziție atinsă în mai 2016, și lider mondial la dublu, probă în care a obținut cele mai mari rezultate ale carierei, ea a încântat continuu cu stilul său. O combinație de agresivitate, cu serviciu-voleu și prezență la fileu, și finețe, grație reverului cu o mână, a slice-ului, a inteligenței arătate pe teren.
S-a retras în 2018, la trei ani după ce a produs, realmente, șocul anului 2015 în tenisul feminin, iar acum a revenit în atenție în Italia, după ce a fost una dintre purtătoarele torței pentru Jocurile Olimpice de la Milano-Cortina. Într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport, Vinci a vorbit despre copilărie, despre momentul de vârf al carierei, despre speranțe și regrete.
Roberta Vinci: „Tenisul este sportul pe care l-am iubit și urât în aceeași măsură”
Cu mult umor, Roberta a mărturisit că a moștenit precizia de la tatăl ei. „El este foarte meticulos... chiar exagerat. De la mama am luat bunătatea. Nu față de toată lumea, dar în general încerc să ajut”, a spus ea. Începuturile în tenis sunt privite cu același aer jumătate serios, jumătate jucăuș. „La naiba, să pun sau nu mâna pe tine?”, a răspuns la întrebarea ce i-ar spune primei ei rachete.
„Glumesc!”, a lămurit imediat. „Tenisul este sportul pe care l-am iubit și urât în aceeași măsură, dar care mi-a oferit atât de multă satisfacție încât, dacă aș avea din nou o rachetă în mână, aș fi recunoscătoare. Am crescut împreună”, a asigurat ea.
Are și două fotografii favorite dintr-o carieră profesionistă extinsă, începută în 1999, într-un mic turneu ITF în Italia. Prima este una din copilărie, în care arată foarte serioasă pentru că în acea perioadă nu zâmbea prea mult. Iar a doua aproape că nu putea fi alta decât „cea din meciul cu Serena, când mi-am pus palmele în spatele urechilor la New York. Pare trivială, dar este imaginea pe care o am în fața ochilor atunci când mă gândesc la viața mea de jucătoare”.
În 2015, Serena Williams, lider WTA incontestabil, cucerise titlurile de Grand Slam de la Australian Open, Roland Garros și Wimbledon. Îi mai lipsea US Open-ul pentru a realiza Marele Șlem, ceva ce de-a lungul timpului au izbutit doat puține sportive: Maureen Connolly în 1953, înaintea erei Open, Margaret Court în 1970 și Steffi Graf în 1988.
Roberta Vinci a învins-o însă, într-un mod surprinzător și remarcabil, pe marea jucătoare americană în semifinale, schimbând cursul nu doar al acelui turneu sau an, ci și al istoriei.
Roberta Vinci: „Îmi spun că am fost bună, încăpățânată și hotărâtă”
Uitându-se în urmă, ce i-ar spune acum Robertei de atunci, înainte de intrarea pe teren pentru meciul cu Williams? „Cu cât trece timpul, cu atât îmi dau seama mai mult ce realizare extraordinară am avut. Acum îmi spun că am fost bună, încăpățânată și hotărâtă. Chiar și când eram condusă în meci, nu am renunțat. Cred că asta trebuie să faci și în viață: să încerci totul înainte de a renunța. Revenind la întrebare, aș spune: «Crede, joacă, distrează-te, bucură-te de moment, dar nu te mulțumi cu puțin, încearcă, indiferent că joci împotriva Serenei, pentru că orice se poate întâmpla»”.
Vinci spune că acea reușită – a pierdut apoi în finală în fața compatrioatei și prietenei bune Flavia Pennetta – nu a schimbat-o la nivel uman. Pe teren însă, i-a dat mai multă încredere, iar diferența cea mai mare a simțit-o în atitudinea altor jucătoare față de ea. „E ca și cum victoria de la New York mi-ar fi pus o ștampilă. Acum, când oamenii se gândesc la Roberta Vinci, își amintesc de semifinala împotriva lui Williams”, este convinsă Roberta.
Se descrie ca o jucătoare binecuvântată cu talent, dar care a simțit presiunea de a câștiga tocmai din acest motiv. Nu i-a fost greu să spună Stop, decizia a venit natural deoarece „știam că am multe lucruri de experimentat și de trăit în viață”.
Actualmente, lucrează pentru Federația Italiană de Tenis și Padel, ca antrenoare, și petrece cu părinții și familia acel timp cu care le-a rămas datoare din perioada carierei. De asemenea, merge la concerte și face o dezvăluire inedită și amuzantă: „Adevăratul meu vis era să devin cântăreață! Păcat că nu am deloc ureche muzicală”.
În încheiere, mărurisește că nu ar renunța la „independență, la libertate și la autonomia pe care am obținut-o prin munca mea”, iar pe viitor își dorește doar să petreacă timp cu persoanele dragi. „Mi-am îndeplinit toate visurile, nu-mi lipsește nimic”.
CV Roberta Vinci
- Născută pe 18 februarie 1983 la Taranto
- Profesionistă din 1999, retrasă în 2018
- Premii totale în carieră: 11,8 milioane dolari
- Cel mai bun loc la simplu: 7 (9 mai 2016)
- 10 titluri WTA la simplu, alte 5 finale
- Cel mai bun loc la dublu: 1 (15 octombrie 2012)
- 25 de titluri WTA la dublu (5 de Grand Slam), alte 18 finale
- 4 titluri în BJK Cup cu echipa Italiei (2006, 2009, 2010, 2013)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
