Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 25 aprilie 2012 00:00 / Actualizat marti, 24 aprilie 2012 22:27
În prima parte a demonstrativului oferit de Enel, McEnroe şi Pavel au jucat un set fără menajamente, în care s-a impus jucătorul mai tînăr. Hohotele de rîs s-au auzit mai apoi cînd au intrat pe teren Năstase şi Bahrami.
Un set de 10 game-uri, 6-4 pentru Pavel, în care tenisul a sclipit, iar zîmbetele s-au strecurat, timide, cînd şi cînd. Andrei are 38 de ani, McEnroe 53, dar amîndoi au jucat serios, aducîndu-şi pe teren loviturile, inteligenţa şi ingeniozitatea.
Ce e mai atrăgător: reverul românului, executat cu fineţe şi limpezime, sau vreun passing-shot scos impecabil de tipul încărunţit, care a fost numărul unu mondial acum aproape 30 de ani? Păi, amîndouă. McEnroe şi-a păstrat felul propriu de a lovi mingea, backhand-ul tăiat încă are o grămadă de efect.
Pavel ştie să joace la fileu, înţeapă frumos voleul şi serveşte competitiv. Pînă la urmă, diferenţa de vîrstă a decis: românul a alergat mai mult şi mai cu spor. John şi-a păstrat resurse şi pentru setul mai lung de mai tîrziu, la care au fost acompaniaţi de Ilie Năstase şi Mansour Bahrami, "patru stele pline de energie".
Din acel moment, seriozitatea a părăsit arena. Au intrat, în schimb, umorul, voioşia, hohotele de rîs. Cel mai în formă a părut a fi Bahrami, care a risipit energie şi zîmbet în fiecare schemă încercată pe teren.
Ceilalţi au intrat în joc, jongleriile cu mingea, loviturile printre picioare, cu spatele la teren, schimburile acide de la fileu stîrnind amuzamentul general al celor 4.000 de spectatori prezenţi în tribunele Arenei Centrale.
Aici, pînă la urmă, scorul chiar nu a mai contat, mai greu atîrnînd clipele de destindere oferite. Ca întotdeauna, nepreţuite.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
