Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 06 august 2010 00:00
Alexandra Dulgheru, a 29-a jucătoare a lumii, povesteşte cum a trăit pînă acum cel mai plin şi mai valoros sezon al carierei
217 zile din 2010. Adică 7 luni şi un pic. 31 de săptămîni şi 19 turnee. Plus Cupa Fed. Odihnă zgîrcită, strecurată în porţii mici pe traseul călătoriilor care aproape că seamănă cu ocolul lumii făcut de Phileas Fogg. Cu diferenţa că Alexandra şi-a îngăduit şederi mai lungi peste tot unde a fost, în acord cu performanţele ei. Fiecare tur trecut în plus a însemnat cîteva locuri escaladate în clasamentul mondial. O experienţă de reţinut. Un cîştig de pus la păstrare. Un bagaj pe care Piti îl preţuieşte şi pe care îl ia acum după ea, cu intenţia serioasă de a-l îmbogăţi.
A ajuns pînă pe locul 28 în lume, după ce acum mai puţin de un an şi jumătate se găsea la graniţa de sus a Top 200. A izbutit acest progres pe un traseu diferit de cel al Soranei Cîrstea, care în 2009 a urcat pînă pe 23. Sorana a reuşit un rezultat excelent într-un turneu mare, la Roland Garros, sferturi de finală, dar şi turul 3 la Wimbledon şi la US Open. Alexandra a mers pe calea constanţei şi a urcuşului controlat. Un drum echilibrat, pe care sclipesc trofeul apărat la Varşovia şi cele două victorii de Top 10.
Cum a trăit jucătoarea română cel mai bine clasată a momentului aceste şapte luni pline? S-o lăsăm pe ea să povestească:
Ianuarie. Australian Open. "A fost meciul cu Yanina Wickmayer. Bun, chiar dacă am pierdut. Am luptat, s-a terminat 10-8 în decisiv pentru ea. Ceva deosebit. A plouat, s-a întrerupt, iar s-a reluat. Am intrat pe teren prima dată la 11:00 şi am ieşit la final la 18:00. Şi publicul mi s-a părut extraordinar, ne-a susţinut pe rînd, strigau: <Backhand!>, <Forehand!>. Plus că a fost primul meu Australian Open".
Februarie. Cupa Fed. "Am jucat pentru prima oară Cupa Fed. O ocazie să o cunoaştem mai bine pe Irina. Noi, jucătoarele, nu mai fuseserăm împreună de mult timp, dar am izbutit să creăm o legătură".
Martie. Indian Wells şi Miami. "De fiecare dată am trecut un tur. Am simţit că orice meci jucat mi-a adus un mic cîştig. N-am fost degeaba acolo".
Aprilie. Marbella. "Meciul cu Clijsters. Bun, trei seturi, am luptat pînă la capăt. Am văzut cum joacă cineva care a fost numărul unu mondial şi care are un joc variat. Cum schimbă direcţiile, ce mult contează experienţa".
Aprilie. Barcelona. "Am ajuns pînă în semifinale şi mi-ar fi plăcut să cîştig şi acel meci, cu Roberta Vinci, dar n-am mai putut. Avusesem tururi grele înainte, iar italianca are un stil diferit de al majorităţii jucătoarelor, e ofensivă, vine în faţă. Intrasem bine în joc, apoi m-a ajuns oboseala".
Aprilie. Stuttgart. "După primul tur, am dat de Stosur. Am început bine, m-am ţinut de planul tactic, s-o joc mai mult pe rever. A revenit însă. Cum o scăpam un pic pe dreapta, n-aveam ce să-i mai fac".
Mai. Roma. "Trei meciuri de cîte trei seturi: Errani, Safina, Petrova. Cu Safina... I-am simţit jocul, am avut 4-0, apoi a făcut 4-4. A fost şi un game de vreo 15 minute! Apoi cu Petrova. I-am luat setul de mijloc. Se enerva, nu-i venea să creadă. În decisiv am mers un pic cap la cap, după care i-au intrat cîteva retururi cîştigătoare şi s-a desprins".
Mai. Madrid. "Cu Dementieva. Mi s-a părut extraordinar că am revenit de la 2-5 în decisiv. Într-un fel, a fost în stilul ei, dar pe invers. Ea e obişnuită să întoarcă meciuri, mai puţin să fie întoarsă. În turul trei, cu Safarova, am avut şi minge de meci. Am simţit-o că e periculoasă. Juca bine, dădea cu stînga aia a ei!".
Mai. Varşovia. "Toate săptămînile dinainte mi-au prins bine, dar n-am avut timp de recuperare şi eram destul de obosită. Ciudat, însă nu simţeam deloc presiune, deşi eram deţinătoarea titlului. Parcă eram acasă, am avut un feeling bun, amintiri plăcute. Am tras de mine şi pînă la urmă a meritat fiindcă am cîştigat din nou. Au fost meciuri bune, cu Bacsinsky, cu Pironkova, apoi cu Na Li şi Jie Zheng".
Mai. Roland Garros. "Atunci am resimţit cea mai mare oboseală. Se adunase. M-au şi programat din prima zi, care a fost şi cea mai călduroasă. Cu Lucie Hradecka. Greu. Mi-a dat 18 aşi şi încă vreo 12 semiaşi. Era cît pe-aci să mă accidentez rău: am alunecat şi mi-am dat genunchiul peste cap. Bine că nu s-a rupt ceva! În turul trei, cu Wozniacki, eram ceva mai odihnită. Meci bun, atmosferă frumoasă. Am simţit că trebuie să risc eu pentru că ea nu o făcea. A fost şi schimbul acela de 41 de lovituri, de necrezut!".
Iunie. 's-Hertogenbosch. "După două săptămîni de pauză, am mers pe iarbă. Îmi place iarba. Am întîlnit-o pe Justine Henin în semifinale. Primele mingi au fost incredibile, mi-a ieşit tot. Apoi ea, cred că nu se aştepta, a ridicat nivelul. Numai din experienţă. Am fost poate un pic defensivă, dar nu m-a lăsat. Mi-ar fi plăcut să pot face mai mult".
Iunie. Wimbledon. "Mi-a plăcut să joc din nou cu Kimiko Date, chiar dacă iarba e suprafaţa ei cea mai bună. Am ajuns iar pînă în turul trei. Acolo, cu Kanepi, nu eram într-o stare prea grozavă. Uneori simţi de dimineaţă că nu e în regulă. Parcă mă încerca somnul, nu ştiam ce să fac. În fine, asta a fost!".
Iulie. Budapesta. "Înapoi pe zgură. Cînd am făcut primul antrenament, după zece mingi gîfîiam. Efortul e mult mai mare, simţeam peste tot, în umăr, în genunchi. Am ajuns în semifinale, am avut şi acolo meciuri bune. Cu Szavay însă abia îmi tîram picioarele. Am dat şi cu racheta, ceea ce nu prea fac. Simţeam că explodez dacă n-o trîntesc".
A mai fost un turneu, la Praga, apoi cîteva zile acasă. "Îmi place să joc, nu simt ca şi cum ar fi o corvoadă. Doar că uneori e nevoie şi de odihnă", spune Alexandra. Scurtă odihnă. Ieri a plecat spre SUA, intră direct în US Open Series. Sînt 217 zile de la începutul anului şi alte 148 rămase. Şi cîte lucruri de făcut, cîte turnee de jucat! Jurnalul continuă în racheta, în mintea, în braţele şi gleznele lui Piti. Poate şi în vitrina cu trofee.
Dincolo de teren
Piti nu doar joacă, ci adună şi altfel de amintiri de la turnee
La Miami i-a plăcut petrecerea jucătorilor. "A fost la un club foarte frumos. Au venit şi Serena, şi Djokovici, şi Roddick", spune Alexandra. Dar şi întîlnirea cu delfinii. "Erau atît de drăguţi, moi şi gelatinoşi!".
La Indian Wells a jucat pentru prima dată golf. "Erau acolo şi Rafa, şi Ana Ivanovici. Se vedea că se pricep, dar au fost OK, ne-au aşteptat".
La Barcelona a profitat de norul de cenuşă vulcanică islandez şi a rămas trei zile, timp în care a vizitat oraşul. "Sagrada Familia, parcul Gaudí, am străbătut strada Diagonal, cea care taie oraşul în două. A fost frumos, n-am des prilejul să văd cu adevărat oraşele în care ajung".
La Stuttgart a condus în premieră Porsche, atît 911, cît şi un Panamera. "M-am îndrăgostit de maşina aia. E şi sport, dar şi elegantă".
A ajuns să discute mai mult cu Kuzneţova, Pennetta, Safina sau Dementieva. "Şi cu Venus. M-a întrebat ce mai face Irina Spîrlea. Îşi amintea de ciocnirea de la US Open, dar nu cu ranchiună, ci ca de un incident obişnuit dintr-un meci".
Ajutor de la Nadal
Anul acesta, Piti a avut probleme cu genunchii, cauzate de un anumit grad de uzură. Aşa că a discutat despre asta cu Rafa Nadal, care a suferit în 2009 din acelaşi motiv. El şi unchiul Toni au sfătuit-o să stea de vorbă cu medicul spaniolului. "Mi-a spus că trebuie să-mi întăresc muşchii. Tot ce mi-a zis s-a adeverit apoi la consultul amănunţit pe care l-am făcut", spune Alexandra.
Dublu mixt - fun
La Wimbledon, românca a jucat în premieră dublu mixt, alături de spaniolul David Marrero, întîlnind cuplul britanic Anne Keothavong-Russ Hutchins. "Mi s-a părut chiar distractiv. Au fost cîteva game-uri în care servea băiatul şi nici n-am atins mingea, mă mutam dintr-o parte în alta şi atît. Dar mi-am luat revanşa, am reuşit să-l pasez de vreo şase ori în timpul meciului!".
Alexandra Dulgheru, a 29-a jucătoare a lumii, povesteşte cum a trăit pînă acum cel mai plin şi mai valoros sezon al carierei
217 zile din 2010. Adică 7 luni şi un pic. 31 de săptămîni şi 19 turnee. Plus Cupa Fed. Odihnă zgîrcită, strecurată în porţii mici pe traseul călătoriilor care aproape că seamănă cu ocolul lumii făcut de Phileas Fogg. Cu diferenţa că Alexandra şi-a îngăduit şederi mai lungi peste tot unde a fost, în acord cu performanţele ei. Fiecare tur trecut în plus a însemnat cîteva locuri escaladate în clasamentul mondial. O experienţă de reţinut. Un cîştig de pus la păstrare. Un bagaj pe care Piti îl preţuieşte şi pe care îl ia acum după ea, cu intenţia serioasă de a-l îmbogăţi.
A ajuns pînă pe locul 28 în lume, după ce acum mai puţin de un an şi jumătate se găsea la graniţa de sus a Top 200. A izbutit acest progres pe un traseu diferit de cel al Soranei Cîrstea, care în 2009 a urcat pînă pe 23. Sorana a reuşit un rezultat excelent într-un turneu mare, la Roland Garros, sferturi de finală, dar şi turul 3 la Wimbledon şi la US Open. Alexandra a mers pe calea constanţei şi a urcuşului controlat. Un drum echilibrat, pe care sclipesc trofeul apărat la Varşovia şi cele două victorii de Top 10.
Cum a trăit jucătoarea română cel mai bine clasată a momentului aceste şapte luni pline? S-o lăsăm pe ea să povestească:
Ianuarie. Australian Open. "A fost meciul cu Yanina Wickmayer. Bun, chiar dacă am pierdut. Am luptat, s-a terminat 10-8 în decisiv pentru ea. Ceva deosebit. A plouat, s-a întrerupt, iar s-a reluat. Am intrat pe teren prima dată la 11:00 şi am ieşit la final la 18:00. Şi publicul mi s-a părut extraordinar, ne-a susţinut pe rînd, strigau: <Backhand!>, <Forehand!>. Plus că a fost primul meu Australian Open".
Februarie. Cupa Fed. "Am jucat pentru prima oară Cupa Fed. O ocazie să o cunoaştem mai bine pe Irina. Noi, jucătoarele, nu mai fuseserăm împreună de mult timp, dar am izbutit să creăm o legătură".
Martie. Indian Wells şi Miami. "De fiecare dată am trecut un tur. Am simţit că orice meci jucat mi-a adus un mic cîştig. N-am fost degeaba acolo".
Aprilie. Marbella. "Meciul cu Clijsters. Bun, trei seturi, am luptat pînă la capăt. Am văzut cum joacă cineva care a fost numărul unu mondial şi care are un joc variat. Cum schimbă direcţiile, ce mult contează experienţa".
Aprilie. Barcelona. "Am ajuns pînă în semifinale şi mi-ar fi plăcut să cîştig şi acel meci, cu Roberta Vinci, dar n-am mai putut. Avusesem tururi grele înainte, iar italianca are un stil diferit de al majorităţii jucătoarelor, e ofensivă, vine în faţă. Intrasem bine în joc, apoi m-a ajuns oboseala".
Aprilie. Stuttgart. "După primul tur, am dat de Stosur. Am început bine, m-am ţinut de planul tactic, s-o joc mai mult pe rever. A revenit însă. Cum o scăpam un pic pe dreapta, n-aveam ce să-i mai fac".
Mai. Roma. "Trei meciuri de cîte trei seturi: Errani, Safina, Petrova. Cu Safina... I-am simţit jocul, am avut 4-0, apoi a făcut 4-4. A fost şi un game de vreo 15 minute! Apoi cu Petrova. I-am luat setul de mijloc. Se enerva, nu-i venea să creadă. În decisiv am mers un pic cap la cap, după care i-au intrat cîteva retururi cîştigătoare şi s-a desprins".
Mai. Madrid. "Cu Dementieva. Mi s-a părut extraordinar că am revenit de la 2-5 în decisiv. Într-un fel, a fost în stilul ei, dar pe invers. Ea e obişnuită să întoarcă meciuri, mai puţin să fie întoarsă. În turul trei, cu Safarova, am avut şi minge de meci. Am simţit-o că e periculoasă. Juca bine, dădea cu stînga aia a ei!".
Mai. Varşovia. "Toate săptămînile dinainte mi-au prins bine, dar n-am avut timp de recuperare şi eram destul de obosită. Ciudat, însă nu simţeam deloc presiune, deşi eram deţinătoarea titlului. Parcă eram acasă, am avut un feeling bun, amintiri plăcute. Am tras de mine şi pînă la urmă a meritat fiindcă am cîştigat din nou. Au fost meciuri bune, cu Bacsinsky, cu Pironkova, apoi cu Na Li şi Jie Zheng".
Mai. Roland Garros. "Atunci am resimţit cea mai mare oboseală. Se adunase. M-au şi programat din prima zi, care a fost şi cea mai călduroasă. Cu Lucie Hradecka. Greu. Mi-a dat 18 aşi şi încă vreo 12 semiaşi. Era cît pe-aci să mă accidentez rău: am alunecat şi mi-am dat genunchiul peste cap. Bine că nu s-a rupt ceva! În turul trei, cu Wozniacki, eram ceva mai odihnită. Meci bun, atmosferă frumoasă. Am simţit că trebuie să risc eu pentru că ea nu o făcea. A fost şi schimbul acela de 41 de lovituri, de necrezut!".
Iunie. 's-Hertogenbosch. "După două săptămîni de pauză, am mers pe iarbă. Îmi place iarba. Am întîlnit-o pe Justine Henin în semifinale. Primele mingi au fost incredibile, mi-a ieşit tot. Apoi ea, cred că nu se aştepta, a ridicat nivelul. Numai din experienţă. Am fost poate un pic defensivă, dar nu m-a lăsat. Mi-ar fi plăcut să pot face mai mult".
Iunie. Wimbledon. "Mi-a plăcut să joc din nou cu Kimiko Date, chiar dacă iarba e suprafaţa ei cea mai bună. Am ajuns iar pînă în turul trei. Acolo, cu Kanepi, nu eram într-o stare prea grozavă. Uneori simţi de dimineaţă că nu e în regulă. Parcă mă încerca somnul, nu ştiam ce să fac. În fine, asta a fost!".
Iulie. Budapesta. "Înapoi pe zgură. Cînd am făcut primul antrenament, după zece mingi gîfîiam. Efortul e mult mai mare, simţeam peste tot, în umăr, în genunchi. Am ajuns în semifinale, am avut şi acolo meciuri bune. Cu Szavay însă abia îmi tîram picioarele. Am dat şi cu racheta, ceea ce nu prea fac. Simţeam că explodez dacă n-o trîntesc".
A mai fost un turneu, la Praga, apoi cîteva zile acasă. "Îmi place să joc, nu simt ca şi cum ar fi o corvoadă. Doar că uneori e nevoie şi de odihnă", spune Alexandra. Scurtă odihnă. Ieri a plecat spre SUA, intră direct în US Open Series. Sînt 217 zile de la începutul anului şi alte 148 rămase. Şi cîte lucruri de făcut, cîte turnee de jucat! Jurnalul continuă în racheta, în mintea, în braţele şi gleznele lui Piti. Poate şi în vitrina cu trofee.
Dincolo de teren
Piti nu doar joacă, ci adună şi altfel de amintiri de la turnee
La Miami i-a plăcut petrecerea jucătorilor. "A fost la un club foarte frumos. Au venit şi Serena, şi Djokovici, şi Roddick", spune Alexandra. Dar şi întîlnirea cu delfinii. "Erau atît de drăguţi, moi şi gelatinoşi!".
La Indian Wells a jucat pentru prima dată golf. "Erau acolo şi Rafa, şi Ana Ivanovici. Se vedea că se pricep, dar au fost OK, ne-au aşteptat".
La Barcelona a profitat de norul de cenuşă vulcanică islandez şi a rămas trei zile, timp în care a vizitat oraşul. "Sagrada Familia, parcul Gaudí, am străbătut strada Diagonal, cea care taie oraşul în două. A fost frumos, n-am des prilejul să văd cu adevărat oraşele în care ajung".
La Stuttgart a condus în premieră Porsche, atît 911, cît şi un Panamera. "M-am îndrăgostit de maşina aia. E şi sport, dar şi elegantă".
A ajuns să discute mai mult cu Kuzneţova, Pennetta, Safina sau Dementieva. "Şi cu Venus. M-a întrebat ce mai face Irina Spîrlea. Îşi amintea de ciocnirea de la US Open, dar nu cu ranchiună, ci ca de un incident obişnuit dintr-un meci".
Ajutor de la Nadal
Anul acesta, Piti a avut probleme cu genunchii, cauzate de un anumit grad de uzură. Aşa că a discutat despre asta cu Rafa Nadal, care a suferit în 2009 din acelaşi motiv. El şi unchiul Toni au sfătuit-o să stea de vorbă cu medicul spaniolului. "Mi-a spus că trebuie să-mi întăresc muşchii. Tot ce mi-a zis s-a adeverit apoi la consultul amănunţit pe care l-am făcut", spune Alexandra.
Dublu mixt - fun
La Wimbledon, românca a jucat în premieră dublu mixt, alături de spaniolul David Marrero, întîlnind cuplul britanic Anne Keothavong-Russ Hutchins. "Mi s-a părut chiar distractiv. Au fost cîteva game-uri în care servea băiatul şi nici n-am atins mingea, mă mutam dintr-o parte în alta şi atît. Dar mi-am luat revanşa, am reuşit să-l pasez de vreo şase ori în timpul meciului!".
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
