Articol de Luminița Paul - Publicat vineri, 29 mai 2020 20:12
Turneul de Grand Slam din capitala Franței a avut, de-a lungul anilor, învingători și finaliști neașteptați. Să-i reamintim pe câțiva dintre ei
Gustavo Kuerten – campion 1997: Cârlionții blonzi și zâmbetul de învingător
În 1997, nimic nu putea fi mai surprinzător decât triumful unui necunoscut aflat pe locul 66 mondial, în vârstă de 20 de ani, care era abia la al treilea tablou de Mare Șlem jucat și care venise la Paris cu un titlu în challenger-ul de la Kuritiba – finală cu Răzvan Sabău - drept recomandare. Rând pe rând însă, lovind mingea puternic și însoțind-o de strigăte răgușite ce i-au devenit o a doua marcă, Gustavo Kuerten a trecut tur după tur, lăsându-i în urmă pe foștii campioni Thomas Muster și Evgheni Kafelnikov și pe încă unul, Sergi Bruguera, în ultimul act.
14,8 milioane de dolaria adunat din premii Gustavo Kuerten în cariera sa
„Să câștig la Roland Garros a fost ceva incredibil”, spunea brazilianul pentru ATP la a 20-a aniversare a neașteptatului său succes. „Pare din ce în ce mai absurd pe măsură ce trec anii. Acum știu cât de greu e să învingi într-un turneu de Grand Slam, atunci părea simplu și distractiv. Apoi am devenit un jucător nou, am intrat într-un alt univers. Abia în 2000, când am câștigat a doua oară, am început să înțeleg ce se întâmplase prima dată”, a explicat Guga, care s-a mai impus la Paris și în 2001.
Martin Verkerk – finalist 2003: One hit wonder
Olandezul înalt, cu expresii și manifestări particulare pe teren, nu era considerat un candidat la tururile avansate ale ediției 2003 de la Roland Garros, chiar dacă venea după un sfert de finală la Roma și zgura era suprafața sa favorită. Jucător puternic, cu un serviciu tare și un rever cu o mână impresionant, și-a jucat însă șansa fără pic de teamă față de adversarii pe care i-a întâlnit la Paris. Între ei: Rainer Schuettler, 11 ATP, Carlos Moya, 4 ATP, și Guillermo Coria, 7 ATP.
„Nu știu cum am reușit. Să fiu în finală la Roland Garros e un vis pentru mine. Dar și un pic o glumă. Am muncit mult și se spune că dacă muncești vine și ziua ta. A mea a sosit”, spunea atunci. În ultimul act a fost însă învins clar de Juan Carlos Ferrero. Traseul lui a iscat însă în Olanda audiențe mai mari decât cele de la Wimbledon 1996, când Richard Krajicek cucerea titlul. Tracasat de accidentări, Verkerk nu a mai repetat succesul din 2003 și a jucat ultimele meciuri în 2008.
Francesca Schiavone – campioană 2010: ”Inima mea era plină”
Nu venea de niciunde, era acolo, cu rezultate în turneele majore, sferturi de finală, dar puțini ar fi văzut-o capabilă să parcurgă drumul până la capăt. A reușit însă acest lucru în 2010, cu puține zile înainte de a împlini 30 de ani. Era cap de serie 17 și cu victorii, între altele, la Na Li, 11 WTA, Caroline Wozniacki, 3 WTA, și Elena Dementieva, 4 WTA, a ajuns în finală, unde a depășit-o pe Samantha Stosur, 6-4, 7-6.
7 prezențemăcar în sferturi de finală la turnee de Mare Șlem are Francesca Schiavone
„Eeeh, cu siguranță, victoria de la French Open a fost uriașă”, spunea ea într-un interviu pentru Gazetă din 2016. „Când aveam 18 ani, am fost să vorbesc cu primul meu psiholog sportiv, mental trainer, și i-am spus: <Uite, eu vreau să câștig Roland Garros-ul. Și alte turnee>. Așa că atunci când am reușit, inima mea era plină. Un vis care devenise realitate, dorințe împlinite, așa m-am simțit, plină”, a adăugat. În 2011, a ajuns din nou în finală și s-a retras din tenis în 2018.
Jelena Ostapenko – campioană 2017: Furtuna letonă
Jelena s-a născut pe 8 iunie 1997, ziua în care Kuerten câștiga prima dată la Paris. Un semn? Posibil. Cert e că letona a avut, la rândul ei, parcursul de vis pe zgura franceză exact două decenii mai târziu de la succesul brazilianului. Era a 47-a jucătoare a lumii, venea după o finală la Charleston, pe zgura verde, dar la Roland Garros a intrat parcă într-un tunel al triumfului.
3 titluri WTAa cucerit Jelena Ostapenko până acum
Jucând instinctiv, o ofensivă neobosită, cu lovituri ca niște trasoare, le-a depășit, între altele, pe Samantha Stosur, Caroline Wozniacki, în ”sferturi” și Timea Baczinszky, în semifinale. Iar în finală a învins-o pe Simona Halep, care era clar favorita acelei înfruntări, revenind de la set și după ce fusese condusă în celelalte două acte. „Sunt puternică, probabil că m-am născut cu această forță”, explica Jelena atunci stilul său abrupt de joc. Deocamdată, victoria de la Paris a fost completată doar cu o semifinală la Wimbledon 2018.
Gaston Gaudio – campion 2004: A salvat mingi de meci
Un argentinian era așteptat să câștige la Paris în 2004, iar acela era Guillermo Coria. Compatriotul său Gaudio a răsturnat însă pronosticurile și s-a impus într-o finală tensionată, aspră și emoțională, încheiată cu 8-6 în decisiv. Până acolo, Gaston, 44 ATP la momentul respectiv, îi bătuse pe Guillermo Canasa, 11 ATP, apoi pe Jiri Novak, Thomas Enqvist, Igor Andreev, Lleyton Hewitt și David Nalbandian.
5 e loculcel mai înalt atins de Gaston Gaudio în carieră, pe 25 aprilie 2005
„Nu știu ce să spun, e prea mult. Este ca un film pentru mine”, declara atunci, cu lacrimi pe obraz, Gaudio. ”Mulțumesc publicului. Datorită vouă am reușit să lupt și să revin. Am atins Raiul”. După ultima minge, a aruncat racheta în sus, metri întregi. Salvase mingi de meci și era campion la Paris. De atunci însă, nu a mai atins vreun sfert de finală major până la retragere.
