Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 31 august 2018 13:02
Înaintea retragerii anunțate pentru 2019, Davíd Ferrer rămâne exemplul de jucător care și-a câștigat respectul circuitului pentru munca enormă și dorința de a nu ceda.
Probabil că Ferrer s-a retras, simbolic, pe 8 aprilie, atunci când a dat ultima mare bătălie a carierei sale. Lumea s-a îndoit când Sergi Bruguera l-a ales pentru partida decisivă a întâlnirii din Cupa Davis dintre Spania și Germania, de la Valencia.
Jucătorul inepuizabil, ajuns la 36 de ani, dădea semne de oboseală, însă în acea zi, contra lui Philipp Kohlschreiber, a redevenit gladiatorul dintotdeauna. A dăruit echipei victoria, după un meci fascinant, 7-5 în decisiv, și a primit ceea ce merita. Ceea ce a meritat mereu: respect vizibil, îmbrățișări generoase, recunoaștere ca pentru un erou care fusese și încă era.
Concret, Davíd se va retrage la anul, la Madrid, jucând înainte câteva turnee care i-au marcat cariera, Auckland, Buenos Aires, Acapulco, Barcelona. Dacă Bucureștiul ar mai fi fost în calendar, poate ar fi apărut pe lista despărțirilor emoționale fiindcă promisese și fiindcă la Arenele BNR a cucerit, în 2002, primul titlu ATP din carieră. La New York, a disputat ultimul concurs de Mare Șlem, părăsind terenul rănit, ca un leu în apăsătoarea agonie dinaintea retragerii, agonie care anunță însă o nouă etapă din viața omului Davíd Ferrer.
"Dureri insuportabile"
Ideea renunțării și-a făcut loc treptat în mintea ibericului. "Din punctul de vedere al tenisului nu e atât de rău, dar fizic... nu pot juca mai mult de unul sau două meciuri", spunea el înainte de US Open într-un interviu pentru El Espanol. "Se întâmplă zi de zi. Cauți să faci lucruri, dar te trezești dimineața și ai dureri insuportabile. În cazul meu, tendonul lui Ahile. Și faptul că nu mai câștigi meciuri. Îți asumi înfrângerile, dar pentru mine e dur să pierd în primul tur când nu mi s-a întâmplat aproape niciodată".
Spune că a apelat la un psiholog în 2016, când au apărut primele semne ale declinului, pentru a ieși din abisul mental în care alunecase. "M-a ajutat. De asemenea, soția mea și antrenorul, cei trei piloni ai vieții mele, cei care m-au sprijinit să cresc în plan personal".
Înainte, au fost alții. Familie, alți antrenori. Când a început tenisul, era un puști temător, dar rebel în felul său. În timp, și-a maximizat toate calitățile. La cei 1,75 metri, nu avea forța altora. A compensat prin rapiditate, prin rezistență. Și-a îmbunătățit serviciul, făcându-l sigur și variat. A impresionat prin modestie, prin bun simț, prin tenacitate.
De aceea toți cei mari, de la Federer și Nadal până la Roddick, i-au dedicat cuvinte frumoase în mesajele lor. Există multe feluri de a impresiona. Ferrer a ales calea mai grea, a efortului și a modestiei. Sau, fiind așa cum este ca persoană, poate nu a avut alta.
27 de titluri
a câștigat David Ferrer până acum, primul dintre ele la București, în 2002, cel mai recent la Bastad 2017. A mai disputat alte 25 de finale
31.200.000 $reprezintă totalul câștigurilor din tenis ale spaniolului într-o carieră profesionistă începută în 2000
"Cumpără bilete de avion!"
"La 17 ani, era imatur, imberb și confuz", își amintea Javier Piles, cel care l-a antrenat până în 2013. "E normal, la vârsta aceea ai dubii. Nu știa ce să facă, nu avea încredere în el. Când mergeam la turnee, mereu îmi spunea: Javi, cumpără bilete de avion, ne întoarcem acasă. Avea meci a doua zi și nu voia să intre pe teren". Dar intra și câștiga. La început, Piles nu a fost impresionat de el: juca defensiv, servea rău, doar cu dreapta făcea punct. Și-a dat seama că va fi bun în 2001, la un challenger în Cehia.
În primul tur al calificărilor îl întâlnea pe Azzaro, locul 160 mondial. "Sună la agenție, ia bilete, că apoi nu mai sunt", i-a zis David. A câștigat însă 6-2, 6-1. Și tot așa. L-a învins doar favoritul principal, Slava Dosedel, 7-5 în decisiv".
Fuma un pachet pe zi
Într-un interviu pentru Sport Klub, publicat în primăvara lui 2017, fostul număr 7 mondial Janko Tipsarevici dezvăluia diverse lucruri inedite despre contemporanii săi din circuit. Că Davíd Ferrer obișnuia să fumeze nu era o noutate, dar sârbul a adăugat o anecdotă: "Îmi amintesc de meciul pe care l-am jucat unul contra celuilalt la Turneul Campionilor de la Londra, în 2011. Înainte de a intra pe teren, eram amândoi la toaletă, ne ușuram, iar Ferrer o făcea având o țigară în colțul gurii. S-a lăsat însă acum 3-4 ani". Ceea ce înseamnă 2013-2014.
Ekaterina Bâcikova, fostă jucătoare din Rusia, a fost cea care a confirmat prima, în 2015, faptul că ibericul fuma, precizând și că era vorba de un pachet pe zi.
Ar fi câștigat Roland Garros-ul
Juan Martín Del Potro s-a alăturat numeroșilor jucători care în ultimele zile au adus omagiu carierei lui Ferrer. "Cred că nu a câștigat Roland Garros-ul pentru că acolo a fost Rafa, în caz contrar ar fi adunat mai multe titluri la Paris. Pentru o perioadă îndelungată s-a transformat în jucătorul pe care nimeni nu voia să-l înfrunte pentru capacitatea lui de a nu se preda niciodată. Avem o relație magnifică și în ziua în care va spune adio definitiv circuitului îi voi duce dorul. A reușit lucruri foarte valoroase în cariera lui", a spus argentinianul pentru site-ul ATP.
Vezi și:
