Articol de Ionuţ Coman - Publicat sambata, 20 decembrie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 19 decembrie 2014 22:12
Cum a ajuns tehnicianul bulgar s-o pregătească pe campioana României, ce rezultate a avut şi ce îşi doreşte pentru viitor - povestea lui Stoev spusă chiar de el.
În urmă cu peste trei decenii, Dinamo Bucureşti aducea ultimul mare trofeu pentru voleiul masculin românesc. Cupa Campionilor poposea pentru a şasea oară în România. A urmat o secetă dureroasă, fără vreun semn de optimism, pînă la ascensiunea actualei campioane CVM Tomis Constanţa.
Începută în urmă cu trei ani, epopeea grupării de pe Litoral în Liga Campionilor, noul format al elitei europene intercluburi, pare să atingă apogeul în acest sezon.
Constănţenii sînt ca şi calificaţi în play-off, o performanţă imensă într-o lume în care bugetele uriaşe fac legea. Unul dintre secretele ascensiunii campionilor în primele 12 echipe ale Europei stă pe banca tehnică. Martin Stoev, antrenorul bulgar venit la Constanţa cu o sete de victorii care i-a însoţit întreaga carieră.
Aventuri cu trofee în Africa
Voleiul este tradiţie în familia Stoev. Tatăl tehnicianului de la CVM Tomis, Stoian Stoev, s-a numărat printre jucătorii şi antrenorii care au marcat voleiul din ţara de la sud de Dunăre. Fiul i-a călcat pe urme. Mai întîi, ca jucător.
Avea doar 20 de ani cînd a cucerit primul mare trofeu. Campion mondial de juniori şi MVP-ul competiţiei disputate în Egipt, în 1991. "Ehe, aveam 20 de ani şi eram puternic. Pe vremea aia, deja jucam titular la seniori. Aveam o superechipă de juniori, iar patru dintre noi făcuseră deja pasul către echipa mare", spune Stoev, uşor melancolic.
Trofeul suprem de la juniori i-a deschis larg uşa către lumea mare a voleiului. A jucat peste 200 de meciuri în "naţionala" Bulgariei, a strîns trei titluri de campion în ţara vecină şi a făcut un periplu european prin Italia, Grecia şi Serbia. Finalul carierei i-a adus o experienţă unică în Africa.
"Jucam în Serbia, dar a început războiul, aşa că am acceptat să plec în Tunisia pentru o săptămînă, să joc la Cupa Africii cu Sfaxien. Am cîştigat trofeul şi mi-au făcut o ofertă pe care nu puteam să o refuz, pentru a rămîne încă şase luni. Am cîştigat şi Cupa Arabiei, apoi mi-au spus că sînt cel mai bun jucător care a fost vreodată în Tunisia. Probabil pentru că înainte de venirea mea nu mai cîştigaseră un trofeu de 20 de ani şi nici măcar nu erau în primele patru echipe de campionat", povesteşte rîzînd Stoev.
S-a întors acasă, la Levski Sofia, pentru a face parte din prima echipă bulgară participantă în Liga Campionilor. Finalul perioadei de jucător l-a prins în Cipru: "Un loc liniştit şi frumos, perfect pentru a-ţi încheia cariera".
Din teren pe banca "naţionalei"
Drumul spre banca tehnică a fost unul direct şi spectaculos. "În 2005, jucam la Anorthosis, în Cipru, unde tatăl meu era antrenor. Naţionala Bulgariei ratase calificarea la turneul final al Campionatului European după trei decenii şi federaţia l-a rugat pe tata să revină pe banca tehnică. Le-a răspuns că are deja o vîrstă şi nu mai are ambiţia necesară, dar să mă ia pe mine, că sînt mai bun decît el. Au riscat şi m-au numit pe banca naţionalei, deşi nu aveam nici măcar o oră de antrenorat. Totul a ţinut de capacitatea tatălui meu de a înţelege posibilităţile mele, pentru că nimeni nu-şi trimite copilul într-un război pe care nu-l poate cîştiga", povesteşte Stoev.
Mutarea a fost una de senzaţie. Un an mai tîrziu, Bulgaria cîştiga medalia de bronz la Campionatele Mondiale, iar în 2007 obţinea biletele pentru Jocurile Olimpice din 2008, de la Beijing. De fiecare dată, meciurile decisive s-au disputat pe 3 decembrie, ziua de naştere a tehnicianului bulgar.
"Este o zi mare pentru voleiul bulgar, ultima în care s-a obţinut o medalie", glumeşte Stoev. În paralel, a antrenat Levski Sofia, cu care şi-a trecut în palmares titlul de campion al Bulgariei.
Primul mandat la Constanţa
La Beijing, a dus Bulgaria pe locul 7, apoi a început o nouă aventură, plecînd în Turcia. După două sezoane, şi-a luat un an de pauză, petrecut alături de familie.
Oferta venită de la CVM Tomis l-a readus în circuit, în vara lui 2011: "Am venit din trei motive. Faptul că obiectivul era să jucăm în Liga Campionilor, Constanţa este aproape de casă şi nu trebuia să zbor cu avionul".
Nu a stat decît o jumătate de an, plecînd după o neînţelegere cu cei din conducere. "A fost o eroare de comunicare între mine şi conducere. Nu ne spuneam lucrurile faţă în faţă şi una din părţi, ori eu, ori conducerea, a făcut o eroare, astfel că ne-am separat", explică Stoev.
A acceptat să se întoarcă la începutul lui 2013 şi nu a greşit. A cîştigat tot pe plan intern şi a dus echipa la un pas de o finală istorică în Cupa CEV.
Victorii pe linie în Liga Campionilor
Marele pas a fost făcut în acest sezon, cînd CVM Tomis a uimit voleiul european, cîştigînd meci după meci în Grupa A a Ligii Campionilor, şi este ca şi calificată în play-off.
"Este o surpriză să fim primii în grupă, cu victorii pe linie, dar ne gîndeam la calificare încă de la tragerea la sorţi. Poate că voleiul românesc este mai slab cotat decît în alte ţări, dar rezultatele obţinute în acest sezon ne demonstrează că nu cîştigă întotdeauna favorita de pe hîrtie sau echipa cu cel mai mare buget. Pentru noi, este greu să aducem jucători străini foarte bine cotaţi. De aceea, stranierii vin şi pleacă, doar românii rămîn puncte fixe în echipă. Nu ne ajută nici partea economică, nici valoarea campionatului. Mai sînt însă străini care au venit pe relaţii personale, nu pentru partea financiară", spune Stoev.
Parcursul bun i-a dat şi mai multă încredere, dar rămîne cu picioarele pe pămînt: "Sută la sută, sîntem calificaţi în play-off, dar ne propunem să cîştigăm grupa. Acest lucru ne-ar da ocazia să avem un adversar mai facil în turul următor. Ne propunem să mergem cît mai sus, dar există o limită, chiar dacă mingea este rotundă şi se învîrte. Este foarte dificil, dar nu imposibil să accedem în Final Four. Sînt cîteva echipe cu mari campioni, iar diferenţa de valoare este destul de mare. Noi vom încerca".
La un pas de moarte
Antrenorul Tomisului nu se deplasează întotdeauna cu echipa, evitînd zborurile cu avionul, din cauza unui incident petrecut în 2007, în Muntenegru.
"Ne pregăteam să aterizăm, dar avionul a nimerit într-un gol de aer, la distanţă mică de pămînt. A început să se zguduie puternic, oamenii erau aruncaţi dintr-o parte în alta, iar pilotul încerca să ridice aeronava. Nu a reuşit, aşa că am avut parte de o aterizare dură, iar avionul s-a rotit pe pistă. Am avut mare noroc că am scăpat cu viaţă, dar ceva s-a întîmplat în mintea mea. Am mai zburat de atunci, dar evit pe cît posibil deplasările cu avionul. Din această cauză am pierdut cîteva oferte foarte bune din Rusia. Prefer să am mai puţini bani în buzunar, dar să fiu întreg la minte", mărturiseşte Stoev.
Fiul îi calcă pe urme
Căsătorit, Martin Stoev are doi copii, Martina şi Erik, care sînt alături de soţia sa, la Sofia. "Martina are 22 de ani şi nu este implicată în volei, ci a terminat studii de modă şi design. Erik a împlinit 11 ani şi a început deja să se joace cu mingea de volei. Este greu, pentru că de 22 de ani stau mai mult în afara ţării, astfel că profit de fiecare ocazie ca să merg acasă", spune tehnicianul bulgar.
Şi-a învins tatăl
Antrenorul Tomisului a jucat pentru prima oară împotriva tatălului său, Stoian Stoev, care o pregăteşte din acest sezon pe CSVM Zalău, şi a reuşit să-l învingă. "Am jucat mai bine, dar trebuie să recunosc că am şi echipa mai bună. Dacă nu avem probleme cu accidentările, nu cred că există vreo echipă în România care să ne învingă în trei meciuri şi să ne elimine din drumul spre titluri", declară Stoev.
"Unul dintre hobby-uri este să joc cărţi, dar niciodată pe bani. Cînd mă întîlnesc cu prietenii, în Bulgaria, jucăm bridge belote sau poker, iar miza este de obicei o bere sau o cină" (Martin Stoev)
"Povestea vieţii şi-o face fiecare. Sînt momente cînd ajunge la un sens giratoriu şi ai mai multe variante. Trebuie să alegi una şi abia apoi vezi dacă a fost cea corectă. Important este să ai de unde alege" (Martin Stoev)
"România şi Bulgaria sînt ţări similare, balcanice. La Constanţa mă simt bine, altfel nu aş fi stat atît. Am venit pentru victorii. Dacă Tomis nu avea aceste obiective, nu acceptam. Vreau să înving, nu să pierd timpul!" (Martin Stoev)
"După atîţia ani în volei, mi-am dat seama că este mai important să înţelegi jocul decît să ştii să-l joci. Ca jucător, am avut limite, pentru că nu eram foarte înalt. Ca antrenor, nu contează înălţimea şi sînt convins că vor veni momente şi mai frumoase pentru cariera mea" (Martin Stoev)
"Obiectivul meu este întotdeauna unul realist. Mi-aş dori să cîştig titlul olimpic, dar ştiu că nu am cu cine. Naţionala Bulgariei nu este la acest nivel, dar cine ştie? Poate cu altă naţională" (Martin Stoev)
Martin Stoev
Născut: 3 decembrie 1971, la Sofia
Performanţe ca jucător:
campion mondial de juniori în 1991 şi MVP-ul competiţiei, peste 200 de meciuri în "naţionala" Bulgariei (locul 7 la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996), trei titluri de campion al Bulgariei (două cu Levski Siconco Sofia şi unul cu Minior Buhovo), a mai jucat la cluburi din Italia, Grecia, Serbia, Tunisia şi Cipru
Performanţe ca antrenor:
- dublu campion al României, cu CVM Tomis Constanţa (2013 şi 2014)
- dublu cîştigător al Cupei României, cu CVM Tomis Constanţa (2013 şi 2014)
- medalie de bronz la Campionatul Mondial (2006) şi locul 5 la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008), cu "naţionala" Bulgariei
- campion al Bulgariei cu Levski Siconco Sofia (2006)
