Articol de GSP - Publicat luni, 07 ianuarie 2008 00:00
La zece kilometri de Nantes, pe soseaua marginita de pini si platani seculari, se inalta alt fel de fortareata. Centrul de formare La Joneliere, dupa numele strazii. Imediat cum treci de poarta ferecata electronic, vezi terenurile de antrenament si cladirea administratiei, cu ronduri de flori in fata. Seamana un pic cu o statiune de munte. Vestele colorate ale jucatorilor apar ici si colo din ceata. Iar fotografii rinduiti pe margine trag cadru dupa cadru. Iarba de pe margini e atit de verde, incit pare artificiala. Nu, doar terenul e sintetic. Restul e adevarat.
Cabana cu tricouri
- Vedeti granulele negre? Imita pamintul si asigura o aderenta mai buna!”.
Jacky Contassot (foto), directorul de comunicare, cu mustata si cizme de cauciuc, isi freaca miinile. Gazonul cu graunte e destul de raspindit, dar, cind tii sa-ti impresionezi vizitatorii, devine o mare noutate.
- Cite aveti?
- Cinci pentru antrenamente. Acolo, acolo si acolo, intinde el mina aratind undeva printre copaci si coline.
- Va place aici, nu? E unul dintre cele mai frumoase centre de acest fel din Europa!
E frumos. Pajisti idilice de jur imprejur, cu fotbalisti in loc de vacute. Pe linga terenurile sintetice, jucatorii isi lucreaza muschii gleznelor pe un teren cu nisip, inconjurat de ziduri, in care suteaza mingea cum fac pustii dintre blocuri. Plus un teren cu zgura, despartit de un fileu inalt, pentru tenis cu piciorul. Intram intr-o cabana ticsita cu tricouri galben “canari”. Aici se inscriptioneaza echipamentul.
Internet da, prajituri ba
Trecem pe linga salile de forta, monsieur Contassot e in extaz.
- Avem si un salon de spa, sauna si sala de kinetoterapie. Iata si spalatoria, spune bagindu-si nasul in cosurile cu rufe.
Arata impecabil, saci albi, podele albe, pereti imaculati. Urcam. La cantina, domneste peste polonice si cratite fumeginde “le chef” Cristaut. Pe linga bucatar, un dietetician si medicul centrului supravegheaza meniul campionilor.
- Avem grija sa manince fructe, paste, cruditati, carne alba, produse lactate. Au voie si desert, o prajitura, nu mai mult.
- Ca gimnastele?
- Aproape. Noi nu le interzicem nimic, n-au decit sa manince 4-5 portii de dulciuri la o masa. Dar ii sfatuim sa n-o faca”, explica doct “le chef”, cu tocatorul in mina.
Tot la etaj, se afla sala de reuniuni (foto), pentru sedinte tactice, comisii de disciplina si festivitati. Alaturi sint birourile antrenorilor, cabinetele medicale si departamentul de internet, unde lucreaza doi programatori.
Buzna in camin
Intr-una din aripile cladirii (foto) se gasesc camerele jucatorilor. Gazda noastra cu mustati ne ghideaza in pas elastic pe holuri lungi si intunecoase, de camin studentesc. Pustii sint cazati cite doi, in incaperi mobilate economicos, cu paturi supraetajate. Dintr-una din camere, cu eticheta “Sofianne Hanni”, se aude muzica. Ne deschide Maria Sa atacantul, in papuci, speriat ca un ied. Da mina cu monsieur Contassot si ia buimac pozitia de drepti in fata calculatorului deschis. E prea tirziu pentru monsieur Hanni sa ascunda posterele cu rapperi, sa dea sonorul mai incet si sa iasa de pe mess.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
