Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 06 iunie 2010 00:00
Babicu' Munteanu a mărturisit ieri că-l mai ţin puterile să joace fotbal
Cristi Munteanu şi-a luat zilele trecute fiica, pe Patricia, 10 ani, şi-a dus-o în mijlocul naturii în inima Deltei Dunării. Tată şi copil, cei doi au stat 4 zile la Crişan, un sat din zonă. Au vizitat cherhanaua, au petrecut ore întregi la pescuit, au făcut poze cu un somn de 83 de kilograme - "o frumuseţe de exemplar prins de un lipovean", zice Babicui - şi s-au bucurat de peştii prinşi de Patricia - "doar cea mică a avut noroc, eu m-am delectat cu mîncatul".
- Cristi, de ce-ai fugit în Deltă?
- În vacanţă cu fetiţa. E pasionată, ca şi mine, de pescuit, de natură.
- Spune-ne o poveste pescărească!
- Una scurtă: recordul meu e un peşte cît palma! Nu e poveste, e cel mai mare peşte prins, o plătică. Eu stau pe baltă de amorul artei, cu chipiul lu' Băsescu pe cap.
- Ai mai uitat de dezamăgirea produsă de sezonul slab?
- Mai mult mi-e ruşine de ruşinea fanilor!
- Ai 35 de ani, cît mai rezişti?
- Încă doi ani la cel mai înalt nivel, după care m-apuc de pescuit şi de vînătoare, pasiunile mele. Vreau să continuu la Dinamo, aş mai avea un an de contract, dar totul depinde de nea Ando. Dacă nu mai sînt de folos, plec în altă parte, ce să fac?!
- De ce v-aţi rupt, în primăvară?
- Ghinion şi arbitraje potrivnice. Certurile dintre Bratu şi N'Doye au fost cazuri izolate. Sau că au plecat ăia 5. Eu am o teorie: dacă nu ni se anula aiurea golul lui N'Doye la Tîrgu Jiu, cînd trebuia să batem, dar a fost 0-0, terminam cel puţin pe locul 3. După aia, ne-am dus în cap.
"Singura mea bucurie e că atunci cînd am venit în iarnă la Dinamo, echipa era pe 8, apoi am terminat totuşi pe un loc, 6, de cupe europene"
Cristi Munteanu, portar Dinamo
Babicu' Munteanu a mărturisit ieri că-l mai ţin puterile să joace fotbal
Cristi Munteanu şi-a luat zilele trecute fiica, pe Patricia, 10 ani, şi-a dus-o în mijlocul naturii în inima Deltei Dunării. Tată şi copil, cei doi au stat 4 zile la Crişan, un sat din zonă. Au vizitat cherhanaua, au petrecut ore întregi la pescuit, au făcut poze cu un somn de 83 de kilograme - "o frumuseţe de exemplar prins de un lipovean", zice Babicui - şi s-au bucurat de peştii prinşi de Patricia - "doar cea mică a avut noroc, eu m-am delectat cu mîncatul".
- Cristi, de ce-ai fugit în Deltă?
- În vacanţă cu fetiţa. E pasionată, ca şi mine, de pescuit, de natură.
- Spune-ne o poveste pescărească!
- Una scurtă: recordul meu e un peşte cît palma! Nu e poveste, e cel mai mare peşte prins, o plătică. Eu stau pe baltă de amorul artei, cu chipiul lu' Băsescu pe cap.
- Ai mai uitat de dezamăgirea produsă de sezonul slab?
- Mai mult mi-e ruşine de ruşinea fanilor!
- Ai 35 de ani, cît mai rezişti?
- Încă doi ani la cel mai înalt nivel, după care m-apuc de pescuit şi de vînătoare, pasiunile mele. Vreau să continuu la Dinamo, aş mai avea un an de contract, dar totul depinde de nea Ando. Dacă nu mai sînt de folos, plec în altă parte, ce să fac?!
- De ce v-aţi rupt, în primăvară?
- Ghinion şi arbitraje potrivnice. Certurile dintre Bratu şi N'Doye au fost cazuri izolate. Sau că au plecat ăia 5. Eu am o teorie: dacă nu ni se anula aiurea golul lui N'Doye la Tîrgu Jiu, cînd trebuia să batem, dar a fost 0-0, terminam cel puţin pe locul 3. După aia, ne-am dus în cap.
"Singura mea bucurie e că atunci cînd am venit în iarnă la Dinamo, echipa era pe 8, apoi am terminat totuşi pe un loc, 6, de cupe europene"
Cristi Munteanu, portar Dinamo
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
