Articol de Cătălin Popescu - Publicat miercuri, 26 iunie 2013 00:00 / Actualizat marti, 25 iunie 2013 22:27
Vestea că UEFA a iertat-o pe Steaua a declanşat fiesta în autocarul roş-albaştrilor.
După ce luni au preferat să meargă la Munchen pentru a se relaxa şi a uita de problemele cu UEFA, ieri antrenorul Laurenţiu Reghecampf şi managerul Mihai Stoica au găsit un alt mod de a face să treacă timpul mai repede.
Cei doi au venit cu ideea ca tot staff-ul deplasat la Westendorf să se relaxeze jucînd fotbal. Ce a ieşit n-a semănat însă deloc cu o relaxare. Deşi e genul de activitate la care toată lumea se distra, stresul acestor zile a transformat "joaca" într-o vînătoare! Contre multe, ţipete, certuri şi chiar înjurături au luat locul fair-play-ului, totul demonstrînd starea de nervozitate în aşteptarea deciziei de la Nyon.
"Autocarul sărea pe şosea"
Stresul a continuat şi la hotel, "militarii" plecînd din Westendorf la ora locală 17:30, la fel de îngînduraţi şi îngrijoraţi cum au fost în ultimele zile.
Aproape o oră mai tîrziu, cînd mai aveau puţin pînă la Jenbach, acolo unde urmau să dea piept cu Videoton, managerul MM Stoica a cerut să se facă linişte şi a strigat: "Sîntem în Liga Campionilor, acolo unde ne era locul! UEFA ne-a iertat!".
Imediat s-au auzit strigăte de fericire, o răbufnire a ultimelor zile, o descătuşare fără margini. Fotbaliştii au aplaudat, au bătut cu palmele în geamuri şi s-au îmbrăţişat. "Am crezut că se răstoarnă autocarul cu noi, sărea pe şosea!", a dezvăluit unul dintre colaboratorii lui Laurenţiu Reghecampf.
Şedinţă ad-hoc
Ajunşi la stadion, roş-albaştrii s-au pus pe dat telefoane, anunţîndu-şi apropiaţii. Vestea s-a răspîndit rapid, ajungînd pînă în Australia, Muntenegru sau Polonia, datorită lui Georgievski, Nikolici, respectiv Szukala.
MM Stoica şi Laurenţiu Reghecampf au intrat la bufetul stadionului şi au discutat preţ de cîteva minute alături şi de team-managerul Marius Ianuli.
Oficialii ungurilor de la Videoton au trecut pe la ei şi i-au felicitat: "Nu merita să fiţi excluşi". Steliştii încă mai oftau, dar zîmbeau. Feţele triste dispăruseră, la fel ca şi nervii din urmă cu 6 ore. Erau din nou fericiţi şi se simţeau bine...
