Infernul: manual de utilizare! » Turcii au creat o atmosferă colosală pe Şukru Saracoglu, dar olandezii au rezistat presiunii

Mai întîi simţi că aerul devine tot mai fierbinte. Cu fiecare pas pe care-l faci înainte, cu fiecare val pe care-l sparge şalupa spre Kadîkoy, senzaţia de sufocare devine tot mai pregnantă.

Roşul din faţa ochilor te orbeşte, murmurul înfundat se transformă într-un vuiet indescriptibil, un şarpe luminos urcă nervos micile coline spre crater, iar tobele bat ameţitor din toate părţile, suficient cît să-ţi întrebe creierii dacă au chef să se mute din capul tău. Şi, parcă dintr-odată, nimerişti fix în mijlocul vulcanului în erupţie. Şukru Saracoglu!

Aici, în partea asiatică a Istanbulului, Infernul e la el acasă, iar 50.000 de oameni sînt gata să mănînce de vii suflete de olandez! Zeci de mii de steaguri flutură în aer cu un ceas înainte de startul ciocnirii, iar cînd trupa lui Van Gaal iese la recunoaşterea terenului, tribunele sînt la un pas să se surpe!

Ia-o-n vinclu de la Wesley!
Un vacarm fără margini se abate asupra lui Robben şi compania, dar băieţii portocalii par mai degrabă amuzaţi de ostilitatea roşie. Au biletele pentru Rio în buzunar, ce rost are să se consume! Sneijder şi Van Persie fac spectacol deja pe teren, Wesley aranjează o minge în vinclu, aşa, ca să arate doar dintr-o execuţie cine e jupînul!

Show-ul merge însă mai departe, muzica sacadată întreţine deja ritmul fluierăturilor, iar cînd începe treaba, 30 de secunde cu mingea la picior pentru batavi devin o condamnare la moarte pentru timpanele şubrede!

Secunda de tăcere
Peluzele îşi pasează tonul şi refrenul, dar o fracţiune de neatenţie pe gazon e suficientă pentru un şoc teribil: Robben pune mingea în plasă, se face 0-1, tăcerea durează însă doar cît ai clipi, căci hărmălaia o ia de la capăt.

De acum încolo, nici nu mai contează ce se întîmplă. Fanii au luat nota 10 plus, şi-au făcut oricum datoria şi, indiferent de final, Arda Turan şi colegii li se vor aşeza în genunchi a mulţumire!