Luminiţa Paul despre modul în care vor rămîne în istorie poveştile campionilor » Unde se vor găsi cuvintele

Poveştile campionilor trebuie spuse mereu. Pentru pildă, pentru fascinaţie, pentru că merită. Cine le păstrează însă?

Pe 22 iulie, Leon Rotman a împlinit 80 de ani. E cel mai vîrstnic campion olimpic în viaţă pe care îl are România. Primul la kaiac-canoe. Şi primul dublu învingător, mai mult, cucerindu-şi titlurile la aceeaşi ediţie. La opt decenii rotunde, domnul Rotman e vioi, puternic şi cu spiritul şi memoria intacte. I-a livrat lui Marius Mărgărit amintiri atît de exacte despre lucruri petrecute în urmă cu 58 de ani, la Melbourne, în 1956, încît parcă te simţi acolo, cu el în barcă. Cu glezna umflată de la miuţa din urmă cu cîteva zile, cu vîrful canoei tăiat chiar de el, cu fierăstrăul, pornind abrupt la pocnetul pistolului de start, trăind punctul mort la 750 de metri, renăscînd la 900 şi trecînd primul linia de sosire la 1.000.

E una dintre poveştile fascinante ale sportului românesc şi universal. Pentru că nu există victorie (sau înfrîngere) care să nu aibă în spate o istorie de dramă, fior şi entuziasm. S-o lăsăm puţin deoparte, doar cîteva minute.

Faptul numărul 1. Anul acesta, la examenele de admitere de la Universitatea Bucureşti, la Jurnalism sînt 9,14 candidaţi pe un loc. Cei mai mulţi. Urmează Limbile şi Literaturile Străine, cu 7,58, în timp ce la Drept sînt 4,65, la Matematică şi Informatică, 4,17, iar la Litere cei mai puţini - 2,88. Mulţi dintre aspiranţii la meseria de ziarist, scrie Adevărul, vor să ajungă să lucreze în televiziuni, iar modelele lor sînt Mircea Badea sau Andreea Esca.

Faptul numărul 2. David Boardman, fost editor al ziarului The Seattle Times, a scris un eseu publicat pe poynter.org în care vesteşte, şi el, din nou, sfîrşitul presei scrise. La informaţia că "ediţiile tipărite ajung în continuare la mai mult de jumătate din populaţia adultă a SUA", el combate, spunînd că procentul americanilor care citesc în mod regulat un ziar e în declin, scăzînd în ultima vreme cu 25%. Boardman propune concentrarea pe ediţiile de duminică şi pe platformele on-line înainte ca acei 38.000 de jurnalişti care încă lucrează la ziare să rămînă pe drumuri irevocabil. Dînsul, recunoaşte, "din fericire, pentru binele familiei mele şi viitorul meu financiar", s-a prins la timp şi a părăsit industria aflată în agonie.

Faptul numărul 3. La All England Lawn Tennis and Croquet Club, la Wimbledon, mai exact, există o bibliotecă impresionantă. Pe durata turneului, zi de zi, cîteva doamne cochete, îmbrăcate în taioare şi bluze de mătase, taie din ziare articolele dedicate turneului. Cu foarfeci. Apoi le lipesc în albume cu coperţi tari legate în piele, care poartă eticheta "Newspaper Cuttings". Adică exact ceea ce sînt: tăieturi din ziare. Doreşte cineva o colecţie online? "Nu este acel gen de bibliotecă", răspunde Alan Little, directorul ei.

Şi acum, să ne întoarcem la Leon Rotman. Viaţa sa e un roman, cum bine spune clişeul. Poate peste 20 de ani sau, cine ştie?, chiar mai încolo, cineva va dori s-o scrie. Aşa cum Irving Stone a scris biografia lui Michelangelo la 400 de ani de la perioada în care acesta a trăit. Unde o va găsi? Amintiţi-mi să-l rog pe Tolo să ne cumpere nişte foarfeci şi cîteva tuburi de lipici.