Articol de Luminiţa Paul - Publicat marti, 05 mai 2015 21:12
Încredere, încredere, încredere. Se aude atît de des acest cuvînt în discursurile despre tenis, mai lungi sau mai scurte, încît ești tentat să nu-l mai iei în serios.
Să te raportezi la el ca la un clișeu oarecare, lipsit de miez. O vorbă, atît. Și totuși, cît de important e. Azi, cînd Marius Copil a pășit din nou pe zgura de la Madrid, a făcut-o ca să se lupte cu numărul 16 mondial, spaniolul Roberto Bautista Agut, dar și cu propriile temeri.
”Sper să-mi revin în curînd”, spunea la final. A avut un prim set strîns, a stat aproape de jucătorul care e cu 161 de locuri mai sus decît el în clasamentul mondial, în al doilea a cedat o singură dată serviciul și uite așa s-a încheiat meciul. 7-5, 6-3 pentru iberic.
Și în atîtea momente parcă nu era nici o diferență între cei doi ca prezență pe teren, ca tărie, acuratețe și consistență a loviturilor.
A contat însă consistența globală a celui care a fost și el, nu demult, într-o situație asemănătoare. Abia acum trei ani Bautista Agut încheia sezonul în Top 100, iar ascensiunea impresionantă, de rachetă, s-a produs în 2014, cînd a urcat de pe 59 pe 15. Îi despart 3 ani în datele de pe buletin. Și o cantitate mare de încredere. Cea care vine cu victoriile. Uneori, cu una singură, care declanșează schimbarea.
Încredere, încredere, încredere. Se aude atît de des acest cuvînt în discursurile despre tenis, mai lungi sau mai scurte, încît ești tentat să nu-l mai iei în serios.
Să te raportezi la el ca la un clișeu oarecare, lipsit de miez. O vorbă, atît. Și totuși, cît de important e. Azi, cînd Marius Copil a pășit din nou pe zgura de la Madrid, a făcut-o ca să se lupte cu numărul 16 mondial, spaniolul Roberto Bautista Agut, dar și cu propriile temeri.
”Sper să-mi revin în curînd”, spunea la final. A avut un prim set strîns, a stat aproape de jucătorul care e cu 161 de locuri mai sus decît el în clasamentul mondial, în al doilea a cedat o singură dată serviciul și uite așa s-a încheiat meciul. 7-5, 6-3 pentru iberic.
Și în atîtea momente parcă nu era nici o diferență între cei doi ca prezență pe teren, ca tărie, acuratețe și consistență a loviturilor.
A contat însă consistența globală a celui care a fost și el, nu demult, într-o situație asemănătoare. Abia acum trei ani Bautista Agut încheia sezonul în Top 100, iar ascensiunea impresionantă, de rachetă, s-a produs în 2014, cînd a urcat de pe 59 pe 15. Îi despart 3 ani în datele de pe buletin. Și o cantitate mare de încredere. Cea care vine cu victoriile. Uneori, cu una singură, care declanșează schimbarea.
Pe ce stadion va juca Corvinul Hunedoara în Europa League: „Am primit invitația și vom merge acolo”