Articol de Remus Răureanu - Publicat marti, 20 noiembrie 2007 00:00
Au trecut 7 ani de cînd îi ofta Stamford Bridge în spate, 13 de la golul decisiv marcat Statelor Unite la cel mai bun Mondial al României. Dan Petrescu din 2007 e retras în Bărăgan, o pregăteşte pe Unirea Urziceni şi nu pare deloc să aibă probleme în a-şi găsi motivaţia. Iese dimineaţa la antrenament înfofolit şi cu un fes pe cap, abia-l recunoşti între jucători.
Aleargă cot la cot cu ei la exerciţiile fizice, intră şi la jocul care încheie şedinţa de pregătire. Galamaz, Vali Negru şi restul îi zic Mister şi-atunci îl deosebeşti printre ei. "Nu pot să stau deoparte, nu rezist cînd e vorba de fotbal, e viaţa mea. Dacă ar fi după mine, aş sta pe teren nonstop, zi şi noapte", explică serios. Petrescu e ultimul care merge spre uşa hotelului, în urma jucătorilor storşi de antrenamentul tare. El n-a plecat pînă n-a strîns de pe suprafaţa sintetică toate mingile şi sticlele aruncate pe jos. Apoi a intrat el în hotel, şi-a suflat în pumni şi a început să vorbească despre titlu şi cupe europene, la cîteva minute după ce ţipase bruiat de vaci şi de păsări.
- Domnule Petrescu, care este cea mai simplă explicaţie a locului 2 ocupat de Unirea Urziceni?
- Muncă multă şi sacrificii mari. Eu aşa am lucrat şi la Sportul, unde s-a ajuns ca o echipă care era la retrogradare, vai de mama ei, să intre în lupta pentru titlu. Cred că asta va face şi Unirea, se va bate la titlu, dar mai am nevoie de 2-3 ani.
- Aţi ieşit fără înfrîngere din meciurile cu Steaua, Dinamo, Rapid. Mai credeţi că Unirea e dezavantajată de arbitraje?
- Cred în continuare că sîntem şi vom fi dezavantajaţi, mai ales din retur.
"Cum să tac? Nu rezist!"
- Cum s-a transformat un jucător care n-a fost eliminat niciodată în 95 de meciuri la echipa naţională într-un antrenor care urmăreşte meciurile echipei lui mai mult din tribună, din cauza sancţiunilor?
- (Îl pufneşte rîsul) E simplu: nu rezist şi, cînd sîntem dezavantajaţi, reacţionez. Aştept o decizie pro-Urziceni şi gata, tac! Aşa mi se întîmpla şi la Sportul, a fost unul dintre motivele pentru care am plecat la Wisla Cracovia.
- În Polonia n-au mai existat probleme?
- Ba da. Wisla era cea mai bună echipă din campionat, dar neimplicată în scandaluri. Am protestat şi acolo uneori, iar după ce am plecat eu au fost arestaţi 400 de oameni din fotbalul polonez, deci aveam dreptate. După asta, Wisla a revenit în acest moment în fruntea clasamentului.
"Antrenorul modern e cel care are rezultate"
- Jucător la Steaua, antrenor la Rapid. Aţi accepta o propunere de la Dinamo?
- (Oftează) Probabil că mi-ar fi greu să accept. Vreau să spun, apropo de asta, că nu regret perioada Rapid, dar îmi pare rău că în România există aceste presiuni inutile, mă refer la ceea ce i se întîmplă şi lui Rednic în Giuleşti. Eu revenisem de puţin timp în ţară, nu cunoşteam aceste lucruri. Credeam că pot fi privit ca un profesionist, nu ca un fost stelist. De ce nu se poate să conteze doar ceea ce faci, doar felul în care-ţi faci meseria?!
- Cum trebuie să fie un antrenor ca să fie considerat modern?
- Antrenorul care are rezultate e modern. În momentul de faţă, nu mai are nimeni răbdare. Din păcate, nici în Anglia nu mai există continuitate garantată, deoarece au apărut patronii străini. Alex Ferguson, care n-a cîştigat nimic în primii 5 ani la Manchester, ar fi fost demis astăzi. Eu i-am spus patronului de la Unirea că, dacă vrea să continuu, am nevoie de 2-3 ani ca să construiesc o echipă.
- Cum vă vedeţi peste 3 ani?
- Cu mult păr alb, riduri şi experienţă mare.
Fan Mourinho
- Care e sistemul de joc favorit?
- Cu patru fundaşi, asta e clar! Mai departe, nu există regulă. Antrenorilor le place să vorbească de cifre, să inventeze, 4-3-3, 4-3-1-2, dar nu sistemul e cel care-ţi cîştigă meciurile, aşezarea de pe tablă nu e vitală!
- Dar ce contează atunci?
- Sînt mai multe aspecte, iar pregătirea fizică e unul dintre ele. De exemplu, pentru mine nu există zile libere. Am făcut antrenamente şi la începutul săptămînii trecute, cînd alte echipe au avut liber. Ce, eu am avut pauză pe unde am jucat? Nu, ba chiar în Anglia jucam şi de Crăciun, şi de Anul Nou.
- Dar toate echipele au specialişti angajaţi pentru pregătirea fizică. Mai poţi să faci diferenţa prin asta?
- Bineînţeles. Văd echipe despre care se spune că sînt căzute psihic şi de aceea nu mai au rezultate. Fals, jucătorii lor nu pot să alerge! Îţi dai seama de asta cînd vezi un meci.
- Steaua e un exemplu?
- Nu vreau să exemplific, eu spun doar ce se întîmplă.
- De ce e 1-0 scorul favorit?
- Am spus asta după un meci, dar ideea e că mie îmi place să cîştig fără să primesc gol. Campionatul ăsta l-am început prost, am luat 5 goluri în primele două etape, iar acum avem a treia apărare din Liga I. N-o să am linişte pînă cînd n-o să avem cele mai puţine goluri primite din România!
- Mourinho sau Wenger?
- Wenger e mare de tot, dar aleg Mourinho. Portughezul îmi place prea mult, sînt fan al lui!
- Cine a fost numărul 1: Dobrin, Balaci sau Hagi?
- Mi-e imposibil să aleg, pentru că toţi trei au fost jucători foarte, foarte mari şi importanţi pentru România.
- Atunci, Ronaldinho, Kaka, Messi sau Lampard?
- Kaka. E cel mai complet.
Cel mai impresionant moment din carieră
- Care a fost generaţia de aur: Steaua '86 sau România '94?
- Am făcut parte din ambele echipe şi de aceea nu pot să aleg una, fiecare a avut performanţe, iar fotbalul se mai schimbase între timp. Şi de aceea să ştiţi că în fotbal nu e normal să faci comparaţii în timp. Actuala echipă naţională a fost criticată prin prisma rezultatelor pe care noi le obţinuserăm, dar jucătorii de azi au arătat că au valoare.
- Chiar, ce a avut "naţionala" în aceste preliminarii şi i-a lipsit anii trecuţi?
- Piţurcă are un mare merit în rezultatele obţinute. În afară de asta, fotbaliştii au înţeles şi ei că fără muncă nu poţi să obţii nimic în viaţă, au priceput şi că e cazul să apară în ziare doar în subiecte care ţin de fotbal, nu din alte motive. Eu văd România în primele 8 la Euro şi de obicei îmi ies pronosticurile.
- Care a fost cel mai impresionant moment pe care l-aţi trăit pe un teren de fotbal?
- Au fost multe, dar cel mai, cel mai impresionant l-am trăit după ce am renunţat la cariera de jucător. Plecasem de 6 ani de la Chelsea şi am mers la un meci pe Stamford Bridge alături de Giovanni Becali, Cozmin Guşă şi Ilie Năstase. Tot stadionul mi-a scandat numele, am făcut turul arenei. Cei care m-au însoţit acolo erau impresionaţi, "ce te aplaudă!", dar eu nu mai puteam nici să vorbesc de emoţie, nu-mi venea să cred că nu m-au uitat. Cînd marchezi un gol, e normal să te aplaude, dar dacă suporterii fac asta după atîta timp, înseamnă că am fost apreciat la Chelsea.
- Aveţi afaceri?
- Nu am nici un fel de investiţii, pentru că dacă faci asta n-ai cum să te mai concentrezi la fel de tare la fotbal. Cumpăr apartamente, dar nu ca afacere, ci ca să aibă fetele mele mai tîrziu, plus că mai vreau copii, deci trebuie să mă gîndesc la viitorul lor.
Despre familie
După 11 ani de căsnicie cu Dana, Dan Petrescu a divorţat în 2003 şi s-a căsătorit a doua oară anul acesta, la sfîrşitul lui mai, cu Adriana. Are două fetiţe din primul mariaj, Rebecca (13 ani) şi Chelsea (9 ani). Petrescu a povestit şi cum e relaţia sa cu copiii: "Le văd pe fete prea rar, din păcate, dar asta e meseria pe care mi-am ales-o. Abia aştept vacanţa, ca să le iau şi să mergem undeva să ne distrăm şi să ne relaxăm. Mai ieşim şi în Bucureşti, la cîte un film, la mall, unde nu prea îmi place, din cauza faptului că e prea multă lume, dar n-am ce face, merg pentru ele!".
Dan Petrescu
Născut pe 22.12.1967, la Bucureşti
Debut în Liga I: 08.06.1986, FCM Braşov - Steaua 2-2
A jucat la: Steaua (1985-1986; 1987-1991), FC Olt (1986-1987), Foggia (1991-1993), Genoa (1993-1994), Sheffield Wednesday (1994-1995), Chelsea (1996-2000), Bradford (2000), Southampton (2001), FC Naţional (2002-2003)
Meciuri/goluri în Liga I: 139-27
Debut în echipa naţională: 29.03.1989, România - Italia 1-0
Meciuri/goluri la echipa naţională: 95-12
Palmares:
- Campion al României cu Steaua (1986, 1988, 1989)
- Cupa României cu Steaua (1989)
- Cupa Cupelor cu Chelsea (1998)
- Cupa Angliei cu Chelsea (1997 şi 2000)
- Cupa Ligii engleze cu Chelsea (1998)
- a participat cu echipa naţională la două Campionate Mondiale (1994 şi 1998) şi la două Campionate Europene (1996, 2000)
"N-am regrete, nici pe plan profesional, nici personal. Sînt mulţumit de ceea ce am realizat în viaţă pînă acum"
"Un fundaş din Liga 1 care-mi seamănă? Eu eram golgeter cînd am plecat la Foggia. Nu găsesc azi un fundaş lateral care să marcheze 14-15 goluri pe sezon"
"Mi-ar plăcea să trăiesc la Londra. Pentru mine, oraşul ăsta nu e Anglia, e ceva special, impresionant. Mă fascinează"
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
