"Dumnezeu cere schimbare" » Cătălin Țepelin despre vara săracă în transferuri la FCSB

Șeful roș-albaștrilor nu își asumă nimic. Tot ce e rău vine din Ceruri: „Eu fac tot ce ține de mine, dar dacă nu vrea Dumnezeu ...?”. Cel mai mare creștin este, în fapt, unul dintre cei mai mari detractori ai Providenței, transformând-o cu insistență în unica sursă de nereușite.

Creatorul n-a vrut ca titlul să fie roș-albastru, deși patronul a asigurat toate condițiile: bani, stabilitate, liniște, antrenori independenți, climat profesionist. Dar “Dumnezeu n-a ținut cu noi și ne-a dat o palmă”. Trei ani la rând, jap-jap-jap!

Ăl de Sus se bagă și peste jucători (peste antrenori se bagă doar patronul) – când tactica șlefuită în lojă e falimentară sau când favoriții șefului se dovedesc țepe, de vină e tot Dumnezeu, “așa a vrut El, ne-a dat un semn”.

Tatăl Ceresc face combinații și la transferuri. FCSB traversează vara cu cei mai puțini bani investiți din 2005 încoace (detalii în analiza colegilor mei – aici), dar pentru asta nu poate fi de vină decât Duhul Sfânt. “Dumnezeu n-a vrut ca Omrani / Nemec / Abang / Rusescu / orice-alt-atacant să semneze cu noi ...”. Să ne amintim câte afaceri din astea “ca și făcute“ i-a stricat El lui Gigi! Totul era rezolvat, când – pac!, se băga Dumnezeu și tulbura apele! O fi vrut comision, cine știe?

Culmea e că pe alții nu-i încurcă, doar cu FCSB are ce are. La Dinamo, criza e pe persoană fizică – Negoiță nu face eforturi să-și deghizeze zgârcenia după altar, e un zgârie-brânză la vedere. La Viitorul, succesul și eșecul joacă ping-pong în camera aceluiași om, Hagi nu are pe cine da vina. La CS U Craiova ar fi culmea să-i bată cineva obrazul Divinității după ce clubul s-a născut direct în Liga 2. Practic, toți ăștia sunt oameni fără de Dumnezeu, că nu-L implică nici la victorii, nici la eșecuri.

Scos de Becali în fața clasei și învinovățit la orice nereușită, Atotputernicul e la un pas de depresie. Dacă s-ar întrupa în fotbalist la fosta-si/sau-actuala-Steaua, acest Dumnezeu invocat de GB s-ar târî spre marginea terenului obosit, transpirat, julit în genunchi, cu tricoul rupt și ar cere schimbare. “Mister, scoate-mă repede, până nu începe lumea să mă huiduie, că prea ratez toate ocaziile puse pe tavă de Sfântul din lojă ...”.