Articol de Roxana Fleşeru - Publicat luni, 24 martie 2008 00:00
Staffan Lundh, antrenorul campionilor de la Sport Club Miercurea Ciuc, nu ştia nimic despre echipă înainte de a veni în România
Vine din ţara campioanei olimpice. A fost jucător timp de nouă sezoane în prima ligă suedeză şi are în palmares două titluri naţionale. În 2000 a devenit antrenor. A stat pe banca celor de la Oskarshamn şi Mariestadt. Iar din noiembrie a venit să antreneze la Miercurea Ciuc pe Sport Club, pe fondul unei scăderi a echipei în campionat. Împreună cu Sandor Gal şi cu jucătorii de la SC a adus al zecelea titlu naţional la SC, cucerit sîmbătă, în faţa celor de la HC Csikszereda, cu scorul general de 4-0.
- Domnule Lundh, de ce aţi ales România?
- Eram în Suedia, nu mai aveam contract. Şi aş putea spune că mă plictiseam. Era ceva nou şi m-am hotărît să vin aici. A fost o provocare pe care m-am hotărît s-o înfrunt.
- Ştiaţi ceva despre Sport Club?
- Nu. N-avem nici cea mai mică idee.
- Aţi avut vreo teamă înainte de a veni în România?
- Nu pot spune că a fost vorba de teamă. Eram un pic îngrijorat pentru că nu cunoşteam nivelul hocheiului din România. Nu ştiam situaţia echipei. A trebuit să învăţ totul pe parcurs. Nu cunoşteam dacă patinează bine, dacă se descurcă bine cu crosa.
- Care este diferenţa dintre hocheiştii români şi cei suedezi?
- Aş putea spune că suedezii sînt mai bine şcoliţi din punctul de vedere al tacticii. Sînt formaţi într-un anumit fel.
- După aproape patru luni la SC, care este contribuţia dumneavoastră la dezvoltarea echipei?
- Jucătorii gîndesc mai bine tactic. La început luam multe penalizări. Vorbeau prea mult cu arbitrii şi nu-şi vedeau de joc. Acest lucru nu s-a mai întîmplat spre finalul campionatului.
- Înseamnă că jucătorii vă ascultă. Sînteţi un antrenor dur? În timpul meciurilor nu prea zîmbiţi...
- Nu zîmbesc, dar nu sînt dur. Mă bucur pe dinăuntru.
- Care a fost secretul acelor victorii în lanţ din Superligă?
- Nu cred că e vorba de un secret. Aveam 11 puncte în spatele liderului Steaua. Am decis să încercăm să obţinem numai victorii şi pînă la urmă ne-a ieşit. Am construit încet.
- Ce însemnă titlul de campion al României pentru cariera dumneavoastră?
- Întotdeauna e plăcut să cîştigi. Nu contează că e vorba de campionatul României, Ungariei sau Suediei.
Foto
Staffan Lundh a reuşit să se adaptaze în România mai repede decît ar fi crezut Foto: Gabriela Arsenie
Staffan Lundh, antrenorul campionilor de la Sport Club Miercurea Ciuc, nu ştia nimic despre echipă înainte de a veni în România
Vine din ţara campioanei olimpice. A fost jucător timp de nouă sezoane în prima ligă suedeză şi are în palmares două titluri naţionale. În 2000 a devenit antrenor. A stat pe banca celor de la Oskarshamn şi Mariestadt. Iar din noiembrie a venit să antreneze la Miercurea Ciuc pe Sport Club, pe fondul unei scăderi a echipei în campionat. Împreună cu Sandor Gal şi cu jucătorii de la SC a adus al zecelea titlu naţional la SC, cucerit sîmbătă, în faţa celor de la HC Csikszereda, cu scorul general de 4-0.
- Domnule Lundh, de ce aţi ales România?
- Eram în Suedia, nu mai aveam contract. Şi aş putea spune că mă plictiseam. Era ceva nou şi m-am hotărît să vin aici. A fost o provocare pe care m-am hotărît s-o înfrunt.
- Ştiaţi ceva despre Sport Club?
- Nu. N-avem nici cea mai mică idee.
- Aţi avut vreo teamă înainte de a veni în România?
- Nu pot spune că a fost vorba de teamă. Eram un pic îngrijorat pentru că nu cunoşteam nivelul hocheiului din România. Nu ştiam situaţia echipei. A trebuit să învăţ totul pe parcurs. Nu cunoşteam dacă patinează bine, dacă se descurcă bine cu crosa.
- Care este diferenţa dintre hocheiştii români şi cei suedezi?
- Aş putea spune că suedezii sînt mai bine şcoliţi din punctul de vedere al tacticii. Sînt formaţi într-un anumit fel.
- După aproape patru luni la SC, care este contribuţia dumneavoastră la dezvoltarea echipei?
- Jucătorii gîndesc mai bine tactic. La început luam multe penalizări. Vorbeau prea mult cu arbitrii şi nu-şi vedeau de joc. Acest lucru nu s-a mai întîmplat spre finalul campionatului.
- Înseamnă că jucătorii vă ascultă. Sînteţi un antrenor dur? În timpul meciurilor nu prea zîmbiţi...
- Nu zîmbesc, dar nu sînt dur. Mă bucur pe dinăuntru.
- Care a fost secretul acelor victorii în lanţ din Superligă?
- Nu cred că e vorba de un secret. Aveam 11 puncte în spatele liderului Steaua. Am decis să încercăm să obţinem numai victorii şi pînă la urmă ne-a ieşit. Am construit încet.
- Ce însemnă titlul de campion al României pentru cariera dumneavoastră?
- Întotdeauna e plăcut să cîştigi. Nu contează că e vorba de campionatul României, Ungariei sau Suediei.
Foto
Staffan Lundh a reuşit să se adaptaze în România mai repede decît ar fi crezut Foto: Gabriela Arsenie
Matei Popa la raport: iată ce nu a făcut nici măcar o dată noul portar de la FCSB!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
