Articol de GSP - Publicat vineri, 04 aprilie 2008 00:00
Un editorial care poarta semnatura lui Tudor
Octavian. Textul a aparut astazi in Jurnalul National.
Obezitatea e, indiferent de cauze, un mare necaz, iar jurnalistul care face din
ea subiect şi motiv de reproş public trebuie temperat. E un imperativ
profesional, să nu te iei de problemele medicale ale omului. Nu însă şi atunci
cînd un malac, adică un ins cu un control aproximativ asupra propriei condiţii,
li se adresează cu superioritate slabilor.
Sînt lucruri despre care o
persoană de un qintal şi jumătate nu-i bine, nu-i niciodată oportun să se
pronunţe în public, deoarece publicul i-o întoarce: Tu ne dai lecţii, mă,
grasule, de cumpătare, de normalitate şi de cinste?!!
Cînd însă o matahală
cu mari probleme penale iese tot timpul în faţă şi acuză pe toată lumea, nu
contează pe ce subiecte, chestiunea se complică. El săvîrşeşte un abuz, un tip
de discriminare inversă. Profită de faptul că noi echilibraţii, avem reţineri,
din pricina situaţiei lui clinice de dereglat, şi ne jigneşte în continuitatea
existenţei noastre. Ne vorbeşte de ca şi cum am fi din plecare nişte vinovaţi şi
nişte nimeni fiindcă nu sîntem umflaţi ca el.
În sportul românesc, e pe val
un astfel de mamut insolent, căruia banii pe care-i mînuieşte, cei mai mulţi cu
urmărire penală, îi dau sentimentul că trebuie să fie procurorul şef al
campionatului. Acuză, înfierează, ameninţă, înjură, împrăştie ca sconcsul
mirosuri fetide, e prezent în emisiuni unde se discută despre etica vieţii de
competiţie, îşi bate joc de toţi cei care îndrăznesc să-i dea replică şi, în
general, se poartă ca unul care deţine adevărurile supreme, într-o lume de
neterminaţi şi de culpabili. Vedeţi, dar, că eu nu scriu despre o persoană cu un
necaz de ordin nutriţional sau glandular, ci de un rinocer bogat, care cultivă
convingerea că banii îi asigură un statut de exceptat. Că banii îi dau dreptul
să se uite cu dispreţ la cei care n-au fost în stare să facă tot ce a făcut el
şi să ajungă graşi şi avuţi. În sinea lui, supraponderalul obraznic
dispreţuieşte toate instituţiile statului, iar uneori se scapă şi o spune.
Şi e normal să se poarte cu atîta neruşinare şi trufie, pentru că, în loc ca
ziarele şi televiziunile să-l blameze pentru vizaviul lui tot timpul golănesc cu
adversarii, federaţia şi arbitrii, îl tratează cu un soi de clemenţă dublată de
admiraţie. Chiar şi eu evit să-i scriu numele, ca să nu mă dea în judecată. Cu
banii lui, poate să cumpere nu numai o echipă şi o Justiţie, ci şi un Guvern. Şi
cînd te gîndeşti că oricît ar fi de mare balonul tot cu un bold se desumflă!
Ministrul Cătălin Predoiu, decizie istorică: „Vom numi viitorul stadion «Dinamo - Mircea Lucescu»”