Articol de Dan Udrea - Publicat miercuri, 09 aprilie 2008 00:00
Hagi spune că marele avantaj al fotbaliştilor care poartă numere mici la ghete este că în momentul şutului pot imprima balonului traiectorii ciudate
- Domnule Hagi, cît contează mărimea labei piciorului pentru un fotbalist?
- În primul rînd, contează talentul, însă prin exerciţii foarte multe ajungi să-ţi perfecţionezi piciorul, adică să-l faci să te asculte. Pe de altă parte, cu cît piciorul este mai mic, cu atît impactul asupra balonului este mai mare. Dacă ai laba piciorului mică, suprafaţa cu care loveşti mingea este mai mare şi automat ai un control crescut, o biomecanică bună de lovire a mingii. De aici şi traiectoriile ciudate pe care le poţi imprima balonului, aşa cum îmi ieşeau şi mie de multe ori.
Hagi spune că marele avantaj al fotbaliştilor care poartă numere mici la ghete este că în momentul şutului pot imprima balonului traiectorii ciudate
- Domnule Hagi, cît contează mărimea labei piciorului pentru un fotbalist?
- În primul rînd, contează talentul, însă prin exerciţii foarte multe ajungi să-ţi perfecţionezi piciorul, adică să-l faci să te asculte. Pe de altă parte, cu cît piciorul este mai mic, cu atît impactul asupra balonului este mai mare. Dacă ai laba piciorului mică, suprafaţa cu care loveşti mingea este mai mare şi automat ai un control crescut, o biomecanică bună de lovire a mingii. De aici şi traiectoriile ciudate pe care le poţi imprima balonului, aşa cum îmi ieşeau şi mie de multe ori.
- Nu prea au fost mari jucători care să fi purtat numere mari la picior, nu?
- Primul a fost neamţul Gunter Netzer, apoi Gullit. Ştiu că media e 42-43. Eu am purtat 39 şi impactul cu mingea era foarte bun pentru că loveam de multe ori cu şiretul, pe cînd cei care purtau numere mari apelau mai rar la acest procedeu.
- Un studiu UEFA susţine că jucătorii nu folosesc piciorul care nu e de bază din obişnuinţă, dar că atunci cînd o fac, rezultatele sînt la fel de bune.
- Eu pînă la 22 de ani jucam doar cu stîngul. Apoi mi-am dat seama că trebuie să învăţ şi cu dreptul, pentru că deja adversarii îmi învăţaseră mişcările, ştiau că făceam driblingurile pe stîngul, că şutam doar cu stîngul.
- De ce aproape toţi cei consideraţii genii au fost stîngaci?
- Pentru că stîngacii fac totul pe invers şi sînt imprevizibili. E, clar, un atu faţă de cel pe care îl ai în faţă.
- Care a fost explicaţia faptului că n-aţi suferit accidentări serioase în atîţia ani de carieră?
- Cred că e vorba şi despre noroc. O singură problemă am avut, o entorsă la genunchi. O explicaţie poate fi faptul că protejam foarte bine mingea. Şi chiar dacă intram în multe dueluri fizice, pentru că făceam mai mereu driblinguri, mîinile erau un fel de apărătoare, ţineam cu ele adversarii la distanţă.
"Frate, eu port 39 şi n-am văzut pe vreunu' tehnic ca mine cu ditamai talpa! Cum să mai driblezi dacă ai piciorul mare?! Te-mpiedici în el!"
Ionuţ Luţu
Accidentările
Cele mai întîlnite accidentări la laba piciorului sînt traumatismele şi fracturile de metatarsiene. "Mai sînt şi cazuri speciale. Eu l-am avut la Steaua pe Andrei Stîngă, care avea degetele de la picior cît le am eu la mîini! Pe el l-am tratat chiar de entorse la metatarsiene, care sînt extrem de rare!", explică doctorul Codorean.
Geniile imperfecte
Fotbalişti nu ajung doar oameni cu un fizic perfect. Cel mai cunoscut exemplu este Garrincha, magul brazilian al anilor '60 poreclit "îngerul cu picioare strîmbe". El s-a născut cu picioarele atît de deformate încît era asemănat de suporteri cu un demon din poveştile populare braziliene. Mai mult, dreptul era mai scurt cu 6 centimetri decît stîngul! Un alt exemplu este neamţul Gunter Netzer. Considerat unul dintre cei mai mari mijlocaşi din toate timpurile, el purta 45 la un picior şi 47 la celălalt!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
