Andy Murray, Sir Cassius Clay!

Asemenea lui Foreman, Tsitsipas s-a năpustit asupra lui Murray încă din primul minut. Vi-l amintiți pe Clay Ali cum s-a apărat reprize în șir sub loviturile care puteau să doboare un taur, expediate de Foreman? Asta a făcut și Andy. Grecul a servit fabulos, aproape numai cu primul serviciu, a croșetat nenumărate un-doi-uri „la figură”, finalizate cu forehanduri inverse și long-line măturătoare, a liftat și a tăiat mingea pe rever, mușcând tușele cu o precizie care m-a înfiorat...

Cu pașii lui de rățoi, din pricina șoldului de metal, Murray a fentat, a eschivat, a alergat dintr-un colț în altul al ringului, după toate mingile. Și, mai ales, a anticipat, ca un clarvăzător, unde va veni lovitura următoare, plecând cu o fracțiune de secundă mai devreme. A țesut capcane pentru grec. Unul dintre cei mai mari șahiști ai tenisului. Deviza cavalerului Sir Andy – „My best shot is my head”.

Foto: Imago Images

În tie-break-ul setului 2, Tsitsipas a cedat. N-a mai putut să domine computerul viu din fața lui. Ca Foreman în repriza a 8-a. Murray conducea cu 2-1 la seturi înainte de întreruperea meciului în miez de noapte.

Nu știu dacă Andy Murray va învinge azi. Mai ales că, la penultima minge, a părut să aibă o problemă la aductorii inghinali ai șoldului. Ce știu însă e că atunci când Cavalerul Scoțian va înceta să mai joace, tenisul ca artă și gând va sărăci și mai rău.

P.S.

Remarcabilă prostia agresivă a unor compatrioți. Ei urăsc faptul că, după articolul critic despre zicerile fără legătură cu tenisul ale Soranei Cîrstea, am scris unul de apreciere pentru tenisul jucat de Sorana cu Ostapenko. Nu sunt în stare să priceapă nici măcar monumentala idee juche a lui Kim II Sung: „Una e una, iar alta e alta”.