„FRF? De ce nu-i Dinamo-n B??”

A fost scris în perioada în care FRF a mărit numărul echipelor din Liga 1, iar Dinamo s-a salvat astfel de la retrogradare. Terminase pe penultimul loc în Liga 1, după ce nu putuse disputa 5 meciuri din cauza infecțiilor cu covid.

Fanii unei rivale a „câinilor” s-au întrebat atunci „FRF? De ce nu-i Dinamo-n B??”.

Semnele erau clare.

Anul următor, Dinamo s-a salvat dramatic, cu Uhrin pe bancă.

În al treilea sezon nu i-a mai ieșit și a retrogradat pentru prima dată în istorie.

Dinamo a reușit să scape azi de datorii care nici măcar nu ar fi trebuit să existe. Contracte-fantomă de sute de mii de euro de jucător, pe care cei care le-au făcut nu au intenționat niciodată să le achite. Și nici nu i-a verificat nimeni. Comparativ, Dinamo a jucat apoi în B cu unele contracte de mii de lei de jucător.

Ca o paranteză, tot nu am înțeles de ce nu sunt anchetați sau deja la închisoare cei care au creat contractele și au produs aceste distrugeri fără precedent. Ei ar trebui să răspundă pentru că au devastat absolut tot ce s-a putut, prin promisiuni deșarte și o uriașă cacealma. 

E clar, clubul are un istoric de împrumuturi deghizate ca investiții, insolvență, „vând clubul pe un leu”, devalizări, iar insolvență, retrogradare, haos.

Acționarii de acum nu trebuie să facă decât un singur lucru: să creeze de la zero un club sănătos. Au această oportunitate. Pentru că să deții Dinamo acum, după acest haircut, e cu adevărat o oportunitate. Și trebuie să știi ce să faci cu ea. Acesta este marele test pe care trebuie să-l treacă.

Dar asta nu înseamnă ieșirea din insolvență la noapte, investiții de milioane mâine și 10 transferuri de top poimâine. Înseamnă o strategie pe termen lung și, mai presus de orice, lipsa totală a relei-voințe care a caracterizat anterior aproape toți investitorii (și „investitorii”), într-un fel sau altul.

„FRF? De ce nu-i Dinamo-n B??”. A fost până la urmă. Dar a revenit. Pentru că niște „nebuni” din teren, din tribune și din birouri nu l-au lăsat să moară.