)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 04 mai 2026, 15:30 / Actualizat luni, 04 mai 2026 15:49
Etapa trecută, fratele lui Istvan Kovacs a vrut să dea un (al doilea) galben, dar s-a răzgândit. Acum a mitraliat cu avertismente o întreagă bancă tehnică, fără să se întrebe de ce protestează atât de vehement acei oameni.
De mulți ani, chiar de decenii încoace, titlurile naționale în România sunt decise (și) de arbitraj. Există exemple destule. De la salba de succese a CFR-ului la modul în care a luat Oțelul campionatul în 2011, la un ofsaid mai mult evident decât milimetric care a văduvit-o pe FCSB de laurii interni într-un final de meci cu Voluntariul.
O cloacă ereditară
Calitatea de făptuitor (acesta este termenul juridic adresat celor care comit blestemății, dar nu sunt dovediți de justiția Comisiei Centrale, ci sunt apărați de aceasta) se transmite din generație în generație.
E o cloacă ereditară, poate să se inventeze și mama VAR-ului, se va doini fals în continuare din fluier sau din microbuzul arbitrajului video, iar CCA își va apăra nelegiuiții. Ca și acum când (citiți textul lui Justin Gafiuc, publicat astăzi în GSP.ro), vizavi de meciul de la Craiova, Vassaras și ai săi se pregătesc să inventeze un nou regulament, susținând că dacă oltenii au întors mingea înapoi, acel ofsaid de doi metri nu mai trebuia analizat de VAR.
Maestrul de ceremonii video, Cătălin Popa
Sigur că vizavi de acea fază surprinde în primul rând dormitul în bocanci al asistentului Vornicu. Pentru că la Nsimba era un ofsaid evident, la care nu doar că n-ai nevoie de liniile VAR-ului, ci fluturi fanionul hotărât, eventual intri și vreo doi metri în teren, să fii sgur că te vede ”centralul”.
Miră apoi până la perplexitate somnul vinovat al camerei VAR, în frunte cu marele maestru al arbitrajului video, Cătălin Popa. Același care altădată stă 10-12 minute să tragă niște linii n-a avut răbdare (sau chef) să reia acum o fază de 39 de secunde, să sesizeze neregularitatea.
Acum nasturele s-a deschis!
Dar cel mai mult miră focul automat la care Szabolcs Kovacs dădea cartonașe băncii dinamoviste.Un om din staff, apoi Kopic, apoi Florentin Petre (cel mai vehement!), apoi alt om din staff. Ia galben! Na-ți un galben! Poftim galben! Nici el nu mai știe câte avertismente a dat.
Asta după ce a scos cartonașul galben din același buzunar din care dorise să-l scoată, etapa trecută, și pentru a i-l arăta lui Muhar (era al doilea și ar fi urmat eliminarea), la CFR-U Cluj. Atunci gestul de a renunța a fost evident. Atât de evident încât acum n-a mai avut nicio reținere. A tras la foc automat, fără somație, i-a împușcat pe toți.
Nu te întrebi de ce răcnesc oamenii aceia?
Dar de ce atunci când îi vezi pe unii atât de vehemenți în proteste, nu te întrebi de ce acei oameni sunt scoși din minți? Reacția celor de pe banca lui Dinamo era a unora cărora li se face o mare nedreptate. Gesturile lor agresive nu trebuiau doar amendate, ci trebuia căutată cauza lor.
Însă o cauți doar atunci când îți convine s-o cauți. Lui Szabolcs nu i-a convenit s-o caute, nu a impus celor din camera VAR (al căror șef el este!) să mai purice o dată faza.
Olimpul arbitrajului
Aceasta e marea lui eroare. Comisă la un meci la care el nu trebuia delegat. Ar fi trebuit să fie suspendat, pentru că runda trecută n-a putut deschide nasturele buzunarului. Nu-i nimic!
Sistemul din care face parte îl va spăla, ca și pe Cătălin Popa. Eventual se va arunca totul pe tușierul Vornicu. Nemuritorii, de la zeul Vassaras la vicezeul Istvan, la zeul video Cătălin Popa și până la ”zeuțul” executant Szabolcs au locul asigurat în Olimpul arbitrajului nostru și nu vor păți absolut nimic.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
