)
Articol de Mihai Mironică - Publicat miercuri, 03 iunie 2026, 13:10 / Actualizat miercuri, 03 iunie 2026 13:22
Meciul din Georgia nu a fost rău. Dar nici bine. Nu a fost chiar așa de rău cum se revoltă pe internet mulți fani ai naționalei, dar nici atât de bine precum colorează realitatea prieteni de-ai lui Hagi din Generația de Aur.
Campionul entuziasmului este chiar „fratele” lui Gică Hagi, Gică Popescu. Într-o analiză făcută la Antena 1, Popescu a rostit afirmații de genul „a fost un meci foarte bun”, „în sfârșit, îmi place că văd echipa națională cu personalitate”. În fotbal, există o expresie tradițională, „la ce meci s-a uitat?”.
Gică Popescu, cel mai dur critic al lui Edi Iordănescu, cel care a spus că, pur și simplu, Iordănescu nu știe ce înseamnă echipa națională, este acum încântat de jocul României. Debutul lui Hagi în acest mandat „în sfârșit” i-a adus lui Gică Popescu o satisfacție legată de națională.
Într-adevăr, România a mișcat în jocul de presing. Așa a apărut ocazia lui Coman. Dar, pe ansamblu, am fost la fel de cenușii ca-ntotdeauna. Georgia, chiar și fără starurile sale, Kvaratskhelia și Mikautadze, și-a creat ocazii mai multe și mai clare decât noi. Am fost, așa cum ne este stilul nostru tradițional, lenți, fără fantezie în jocul de atac. Și din nou cu sabotorul Aioani în poartă.
Experimente eșuate
Experimentele lui Gică Hagi au fost un fiasco. Florinel Coman nu că nu e atacant central, nu e de națională pe nicio poziție. Nu e nici de FCSB, la ce formă arată. Revenind la obsesia lui Hagi cu Coman vârf, „qatarezul” nu are joc de cap, nu dă niciodată un gol precum cel al lui Louis Munteanu, nu are forță de pătrundere, nu are joc de pivot.
El oricum avea o alergare ciudată, dar acum, când nu mai are cine știe ce ritm, are un sprint de veteran. A fost într-o situație de unu la unu cu un ultim apărător, i-a luat ăla mingea fără nicio problemă. A fost greoi și la ocazia de gol.
Atacant adevărat este Zivzivadze care profită de pasa greșită a lui Borza, îl spulberă pe Ghiță și rămâne în situație de unu la unu cu Aioani. Coman nu poate așa ceva și nici nu e vreun mare tehnic ca să compenseze lipsa de forță în dueluri.
Nici ideea cu Coubiș fundaș dreapta nu a fost mai strălucită. „Italianul” a fost, într-adevăr, cel mai bun fotbalist al României la EURO U19 jucând fundaș dreapta. Dar acel Coubiș nu mai există. Între timp, apărătorul a devenit un munte care nu mai are nicio legătură cu dinamismul unui fundaș dreapta. E adevărat că Arsenal mai joacă cu 4 fundași centrali, dar la o finală de Champions League cu PSG.
Însă noi am reușit performanța de a juca împotriva locului 72 mondial cu 4 fundași centrali, cu Coubiș în dreapta și Eissat în stânga. Ridicol. Și apropo, dacă lui Coubiș îi spunem Cubiș, înseamnă că decenii în șir am greșit cu Bourceanu nespunându-i Burceanu.
România cu atac bont
Tot cvartetul de atac cu care am început a fost subțire. Moruțan a păstrat un anumit rafinament al pasei, dar nu e un autentic jucător de bandă. Mihăilă e dat dispărut de mai multe meciuri deși e titularizat constant. Iar Ianis Hagi mai iese în evidență doar printr-o declarație sau o costumație la convocare.
Ianisul gruzinilor, Ceakvetadze, ne-a arătat încă o dată cum ar trebui să se miște un decar autentic.
Rămânem doar cu niște certitudini pe care le aveam deja. Drăgușin e cel mai bun jucător al naționalei. Screciu, bun și la mijloc, chiar dacă la club e mereu fundaș. Iar Munteanu e un finalizator de rasă.
În rest, nimic deosebit. Gică Hagi n-a adus vreo tresărire, vreo scânteie, vreo resuscitare. Avem aceeași națională obosită, telespectatoare profesionistă de Mondial. Bine că mergem în vacanță, ne odihnim, ne alea alea și nu umblăm teleleu prin America de Nord să ne stricăm stilul cu Haiti, Irak, Curacao sau Iordania.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
