EXCLUSIV O româncă e campioană europeană la 15 ani: „Cel mai mare sacrificiu a fost să mă mut în Spania” » Interviu cu o adolescentă atipică: „Nu ies, nu am foarte mulți prieteni”

• Theodora Gumeniuc a câștigat cinci dintre cele șase etape la clasa EMX Women 125. Titlul s-a decis la ultima rundă, desfășurată în iulie, la Parnu, în Estonia.
• Clasa EMX Women 125 este una dintre categoriile europene dedicate motocrosului feminin, rezervată motocicletelor de 125 cmc. Competiția este organizată pe etape, fiecare cu manșe în care piloții adună puncte pentru clasamentul genera

Performanța Theodorei vine după mai mulți ani în care a fost instruită în afara țării, în cadrul sistemului spaniol de motocros. A concurat timp de trei ani pentru o echipă din Spania, iar în 2025 a făcut pasul la o categorie superioară, trecând de la clasa 85cc la 125cc N-au lipsit momentele dificile: anul acesta, pe durata etapei din Olanda, a suferit o fractură la umăr în urma unei căzături, dar a ales să continue competiția și să rămână în lupta pentru puncte.

Cine este Theodora Gumeniuc atunci când nu poartă casca și combinezonul de concurs?

Într-un interviu acordat pentru GSP. ro, tânăra campioană vorbește despre începuturile ei pe două roți, experiența din Spania, viața din afara competiției și planurile pentru 2027. Dar și despre prejudecățile unui sport considerat încă, de mulți, apanajul băieților.

+2 FOTO

Theodora Gumeniuc e campioană europeană la motocros: „Am urcat prima oară pe motocicletă la 6-7 ani”

- Theodora, ai început motocrosul de la o vârstă fragedă. Cum ai ajuns prima dată pe motocicletă și când ai simțit că acesta poate deveni drumul tău?
- Prima dată am urcat pe motocicletă la 6-7 ani și mi-a plăcut foarte mult încă de la început. Am început motocrosul la clubul Top Cross TCS, iar în 2020, când am câștigat Campionatul Național al României la 50 cc, concurând împotriva băieților, am realizat că acesta poate fi viitorul meu. Acea victorie mi-a dat încredere și m-a motivat să îmi doresc să ajung cât mai departe.

- Ai câștigat titlul european după un sezon în care te-ai impus în cinci dintre cele șase etape. Când ai realizat că poți deveni campioană și ce ai simțit în momentul în care ai câștigat titlul?
- Am știut că pot deveni campioană europeană chiar înainte să înceapă sezonul. Aveam foarte multă încredere în mine, știam cât de mult muncisem și am venit la fiecare cursă cu dorința de a câștiga. Când am trecut săritura de finish și am realizat că sunt campioană europeană, am simțit o fericire imensă. Pentru mine, acel moment a însemnat împlinirea primei părți dintr-un vis mult mai mare.

- Știu că în Olanda ți-ai fracturat umărul după o căzătură, dar ai luat startul și în manșa a doua. Cum ai luat decizia de a continua chiar și în acele condiții?
- A fost una dintre cele mai grele curse din viața mea. În prima manșă eram pe primul loc când am căzut foarte puternic și m-am accidentat la umăr. Aveam dureri îngrozitoare, iar la fiecare săritură simțeam că umărul îmi iese din loc. Nici acum nu știu cum am reușit să termin manșa. În a doua manșă am luat startul în ciuda durerilor foarte mari. Din păcate, în jurul turului patru, motocicleta s-a defectat și am fost nevoită să mai parcurg două tururi pierzând peste 40 de secunde pe tur, deoarece motorul abia mai putea urca pantele. A fost extrem de greu, dar în mintea mea aveam un singur lucru: campionatul european. Știam cât de mult muncisem pentru acel titlu și nu voiam să renunț. Dorința de a deveni campioană m-a făcut să continui chiar și în acele condiții.

- Motocrosul este un sport spectaculos, dar și foarte periculos. Ți se întâmplă să-ți fie frică înaintea unei curse? Cum reușești să treci peste teama de căzături?
- În general, nu îmi este frică înaintea curselor, deoarece sunt obișnuită cu circuite dificile și mă concentrez pe dorința de a câștiga. Au existat sărituri sau porțiuni de circuit care mi-au provocat puțină teamă, dar niciodată atât de mult încât să mă oprească. De obicei, emoțiile mele sunt mai mult legate de rezultat, de dorința de a merge cât mai bine și de a nu avea probleme tehnice cu motocicleta.

„Am fost remarcată la o cursă și cooptată de o echipă din Franța”

- Ai petrecut trei ani concurând pentru o echipă din Spania. Unde este casa ta acum? Cum a fost experiența de acolo și ce ți-a oferit în plus față de motocrosul din România?
- Locuiesc de cinci ani în Catalonia, Spania, unde m-am mutat împreună cu familia pentru a putea evolua în motocros. Până acum am fost pilot privat, iar părinții mei s-au ocupat de tot, inclusiv de participarea mea la Campionatul European. În urma rezultatelor mele, am fost remarcată la o cursă și cooptată de o echipă din Franța, alături de care voi concura în 2027. Spania m-a ajutat enorm să evoluez, deoarece nivelul motocrosului este mult mai ridicat. Dacă în România sunt câțiva piloți foarte buni într-o categorie, în Spania sunt zeci. Există foarte multe circuite și campionate, ceea ce mi-a oferit posibilitatea să concurez constant cu piloți puternici și să progresez mult mai repede.

- Ai 15 ani și faci deja sacrificii pe care mulți adulți nu le-ar face. La ce ai fost nevoită să renunți pentru a ajunge aici? Și ce îți oferă motocrosul în schimb?
- Cel mai mare sacrificiu a fost să mă mut în Spania pentru motocros, departe de familia mea din România. Am renunțat și la o parte din viața socială, iar de când am început Campionatul European, la vârsta de 14 ani, am trecut la școala online, ceea ce face mai dificil să îmi fac prieteni. În plus, la categoria 125 cc, majoritatea adversarelor mele aveau în jur de 17-18 ani, ceea ce a fost o provocare în plus. Dar motocrosul îmi oferă fericire și nu îmi pot imagina viața fără acest sport. Îl iubesc foarte mult și știu că am potențialul să ajung departe.

- Cum arată pregătirea unei campioane europene de 14 ani? Cât timp aloci antrenamentelor și recuperării într-o săptămână obișnuită?
- Mă antrenez pe motocicletă aproximativ cinci zile pe săptămână, iar pe lângă acestea fac și una sau două zile de pregătire fizică. Programul meu este destul de încărcat, iar cea mai mare parte a timpului meu este dedicată motocrosului. Încerc să mențin un echilibru între antrenamente, recuperare și școală.

- Cum arată viața ta atunci când nu ești la concurs? Reușești să ai o adolescență cât de cât normală?
- Viața mea este puțin diferită față de cea a altor adolescenți. Nu am foarte mulți prieteni și nu ies foarte des, mai ales de când fac școala online. Totuși, sunt foarte fericită cu ceea ce fac și nu simt că îmi pierd adolescența. Nu văd motocrosul ca pe un sacrificiu, pentru că este exact ceea ce îmi doresc să fac.

+2 FOTO

„Băieții nu acceptă foarte ușor că o fată poate fi mai rapidă decât ei”

- Ai spus într-un alt interviu că îți dorești ca performanța ta să-i inspire și pe alți copii să-și urmeze visurile. Ce le-ai transmite fetelor care își doresc să practice motocros, dar încă îl consideră, din cauza stereotipurilor, un sport destinat băieților? Ai simțit vreodată că trebuie să demonstrezi mai mult tocmai pentru că ești fată?
- Eu nu am simțit foarte multe stereotipuri în motocros, dimpotrivă, m-am simțit apreciată pentru performanțele mele. Totuși, când ajungi să fii mai rapidă decât băieții, unii nu acceptă foarte ușor acest lucru și pot deveni mai agresivi pe circuit. Sunt mândră că am reușit să concurez la un nivel ridicat împotriva băieților în Spania. Fetelor le-aș transmite să nu folosească niciodată faptul că sunt fete ca pe o scuză. La categoriile mici putem fi la fel de rapide ca băieții, dacă muncim suficient. La categoriile mari apar diferențe fizice, dar este important să crezi în tine de la început, să lupți pentru visul tău și să nu îți impui singură limite.

- Ai bifat deja o performanță istorică pentru motocrosul românesc. Care este următoarea țintă? Ce obiectiv ți-ai propus pentru sezonul 2027?
- Pentru 2027, obiectivul meu principal este să concurez în Campionatul Franței alături de noua mea echipă, pe motocicleta de 250 cc. Datorită rezultatelor din acest an, am avut oportunitatea să îmi îndeplinesc un vis pe care cred că îl are orice pilot: să fiu cooptată de o echipă oficială. Până acum am concurat ca pilot privat, susținută de părinții mei, iar acum voi avea sprijinul unei echipe și voi putea face un pas important spre motocrosul profesionist. Voi participa și în Campionatul Spaniei, iar pentru 2028 obiectivul meu este să ajung în Campionatul Mondial feminin.