)
Articol de Alin Buzărin - Publicat joi, 04 iulie 2024 11:00 / Actualizat joi, 04 iulie 2024 11:30
Traseul României la Euro 2024 i-a îmbrăcat în galben și pe mulți dintre cei pe care de regulă fotbalul nu-i prea interesează.
În total, la cele patru meciuri din Germania, în tribune s-au aflat peste 100.000 de mii de purtători ai tricourilor galbene. Asta și pentru că primul meci, cel cu Ucraina, unde au fost măcar 30 de mii, a ieșit bine.
Dacă ne bătea Ucraina, numărul românilor de-acolo se împuțina. Poate că dacă România nu mai avea șanse, la partida cu Slovacia mulți nici nu mai ajungeau. Puneau biletele la vânzare, și dacă nu apucau să le dea, își asumau paguba financiară.
Atracția
Acel Munchen galben de la meciul cu Olanda, acele bilete pentru optimea de finală epuizate imediat, acele avioane spre Bavaria pline cu suporteri români au rămas una dintre amintirile reconfortante ale acestui Campionat European.
Pe care, ca și Ovidiu Ioanițoaia într-un text alăturat, nu l-aș numi nici istoric, nici eroic, ci doar reușit. O echipă de o valoare mediocră a reușit să câștige grupa, dar, mai mult, a reușit să atragă lângă fotbal (în tribune sau în fața ecranelor) oameni din a căror viață fotbalul nu face parte în mod nemijlocit.
Meritul
Poate că acesta e cel mai mare merit al echipe conduse de Edi Iordănescu. Cel de a fi reușit să comunice cu tot mai mulți români, să-i însuflețească, să le deceleze și să le propage multor tineri sentimente care izvorăsc mai degrabă din patriotism decât din dragostea pentru fotbal. Sau din cunoașterea acestuia.
Preocuparea
Lângă echipa României au fost foarte mulți tineri pe care de regulă fotbalul nu-i pârjolește pe dinăuntru. Nu face parte din ierarhia valorilor lor, pentru că de regulă aceștia au alte preocupări.
Nu sunt ultrași, merg foarte rar sau poate deloc pe stadioane, mulți dintre ei, mai ales fete, poate că au urcat acum pentru prima data treptele unei tribune. Nu sunt fecesebiști, dinamoviști, rapidiști, olteni. Nu sunt, pur și simplu, nimic, din punctul de vedere al apartenenței fotbalistice.
Apropierea
Acești oameni habar n-au dacă Voluntariul a picat sau nu, dacă Rapidul a prins sau nu Cupele Europene, habar n-au ce-a mai zis nea Gigi, prin cap nu le trece ce kosovar a mai adus Dan Șucu la Rapid. Știu că Ianis e băiatul lui Hagi (fetele chiar îl socotesc băiat drăguț), dar dacă-i întrebi ce e aia Alaves, cred că e telenovelă, nu echipă de fotbal.
Nu prea știu clar regulile de utilizare a VAR-ului, nu le e foarte limpede unde joacă Burcă, le place părul albastru al lui Rațiu, au auzit de la părinți de Adi Ilie sau de Ilie Dumitrescu și nu pot pricepe cum de aceia au fost fotbaliști mai mari decât Dennis Man sau decât Răzvan Marin.
N-au baza, n-au fundamentul cunoștințelor din fotbal, dar efervescența galbenă din jurul lor i-a atras și i-a făcut parte din pasiunea comună.
Mesajul
Au ținut acum cu echipa națională și dacă se va ivi ocazia, vor mai ține. Dacă nu, nu. Însă efervescența de acum i-a atras și ar fi păcat să fie lăsați să se îndepărteze, să revină la preocupările lor de dinainte. La IT, la munca în corporații, la un film la mall, poate la ceva Formula 1, NBA, tenis sau altele.
E dovada vie că acești tineri au simțământ patriotic, au aplecare pentru a iubi sportul și fotbalul. Numai că trebuie să se întâmple ceva cum a fost acum în Germania pentru ca focul mocnit din ei să se învăpăieze. Acum, că s-a învăpăiat și s-a întins, nu trebuie lăsat să se stingă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
