Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat miercuri, 07 ianuarie 2026 16:18 / Actualizat miercuri, 07 ianuarie 2026 16:40
Continuă să facă valuri decizia clujenilor de la CFR de a pleca în cantonamentul de a Oliva Nova fără Ciprian Deac, jucător exponențial în Gruia. Unde a petrecut 17 sezoane și a cucerit 7 titluri de campion.
Când scriu CFR mă gândesc la Daniel Pancu, cel care, instalat antrenor al „feroviarilor” la sfârșitul lunii octombrie 2025, a hotărât să-l lase acasă pe Deac. Măsură pe care nu puțini au interpretat-o ca un gest jignitor la adresa fotbalistului.
Plastic a comentat decizia respectivă fostul coechipier al lui Deac, Dan Nistor. Actualul mijlocaș al lui U Cluj a răbufnit că „Este o umilință. A câștigat (n.a. Deac) atâtea trofee cât n-au mâncat unii cartofi prăjiți!”. Sigur că e o exagerare. Ea cuprinde însă mult adevăr. Mult și trist.
Deși mă număr printre cei care l-au prețuit întotdeauna pe Deac pentru seriozitatea și devotamentul lui, nu m-aș grăbi să trag în Pancu. Îl acuz însă că nu l-a luat deoparte pe Ciprian pentru a-l lămuri de ce a procedat așa. Sunt convins că legendarul Deac merita o explicație.
Atât însă, deoarece antrenorul era, și e, autorizat să stabilească pe cine ia în lot și pe cine nu. La un meci și la altul ori, concret, în stagiul de pregătire din Spania.
Doar că Pancu, prins probabil cu altele, n-a socotit de cuviință să discute cu Deac, unul dintre jucătorii emblematici ai echipei alături de Camora. În opinia mea, tehnicianul a greșit, chiar dacă el și-a propus întinerirea masivă a efectivului.
Dar nu mai mult în condițiile în care Ciprian va împlini pe 16 februarie 40 de ani, din care pricină, aș zice logic, a fost folosit foarte rar în ultima vreme. Niciodată ca titular în stagiunea de toamnă. Din care motiv destui i-au reproșat veteranului că întârzie să renunțe.
Când prietenul Alin Buzărin a scris deunăzi despre ce i s-a întâmplat lui Deac, cineva a apreciat, la obiect, că la ex-vedeta CFR „mai există dorință, dar nu și putință”.

E ceea ce a sesizat și Deac însuși, el anunțând că se va retrage definitiv la finalul sezonului în curs. Când îi și expiră contractul cu gruparea din Gruia, care îl va păstra însă, a afirmat zilele astea președintele Iuliu Mureșan, în cadrul clubului. Ca oficial. O mișcare inteligentă, de lăudat.
Pentru a înțelege mai bine lucrurile, l-am sunat ieri pe Ciprian Deac și i-am cerut părerea despre această poveste. Spre surprinderea mea, a refuzat să critice pe cineva. Să se supere, să se indigneze.
S-a limitat să spună „Mă doare, evident că mă doare, dar am prea mult respect pentru club ca să mă consider jignit în vreun fel. Voi continua să mă antrenez ca și până acum, iar dacă va fi nevoie de mine și un singur minut, nu-mi va cădea rangul, ci voi intra și-mi voi face datoria. Cu sau fără Deac, fotbalul din Gruia va merge mai departe”.
I-am mulțumit și am închis telefonul cu senzația că am primit o lecție de fair-play, de noblețe. Ba încă una emoționantă.