)
Articol de Narcis Drejan - Publicat miercuri, 04 iunie 2025 10:25 / Actualizat miercuri, 04 iunie 2025 11:18
E greu să vorbești despre libertatea de exprimare în 2025 fără să dai de un paradox cât casa: toți o invocă, dar prea puțini o respectă atunci când îi înțeapă la ficat și la sumele de bani.
Cazul lui Gary Lineker e un exemplu de manual despre cum să transformi un comentator sportiv într-un dușman public pentru că și-a permis să dea repost la niște opinii incomode despre Gaza.
Cum i-a închis BBC gura lui Lineker
BBC a pus frână brusc, ca un șofer de ridesharing care a ratat colțul, și a decis că Lineker trebuie să plece. Motivul oficial? O postare cu un șobolan (simbol antisemit) și, mai nou, că distribuie opiniile lui Alastair Campbell. Dar știți ce? Aici nu mai vorbim doar despre Gary Lineker.
Vorbim despre o instituție publică, finanțată din banii britanicilor, care ar trebui să garanteze libertatea de exprimare, nu s-o sugrume cu amabilități corporatiste.
Cine stabilește ce e acceptabil și ce nu? BBC? Guvernul? O comisie de experți care analizează fiecare virgulă de pe X și decide dacă îi place sau nu? Libertatea de exprimare e frumoasă pe hârtie, dar, în practică, e mai mult un test de anduranță pentru cine rezistă valului de ipocrizie.
Gary Lineker, cu toate postările lui despre Gaza, Brexit și orice alt subiect care-l preocupă, e doar o victimă colaterală a unei lumi în care ai voie să spui orice — dar doar dacă se potrivește cu decorul.
Așa că, dragă BBC, dragă establishment, dragă oricine care se simte cu musca pe căciulă: libertatea de exprimare nu vine la pachet cu etichetă de discount. Ori o ai pe bune, ori ne jucăm de-a democrația cu ziarul de sub pisică.
Dar Salah nu are voie la o opinie?
Și, colac peste pupăză, ce să vezi? BBC a decis să bage sub preș și interviul cu Salah. Motivul? Prea sensibil subiectul Gaza. Păi, dacă nici Salah — om venit dintr-o zonă de conflict, musulman, și super-star mondial — nu are voie să-și spună părerea, cine mai are? În lumea asta, e mai ok să vorbim despre freza lui Grealish decât despre niște copii care mor în Gaza.
E de râs, dar și de plâns. BBC, în loc să-și asume rolul de canal public și să arate că dă voce și celor incomozi, preferă să tacă. Ce democrație e aia în care jucătorii de fotbal sunt reduși la tăceri convenabile doar pentru că nu se pupă cu imaginea lor de „neutri”? Salah e mai mult decât un fotbalist, e un simbol, și tocmai de asta tăcerea e și mai grea.
Dacă nu-l lași nici pe Salah să vorbească, măcar recunoaște că libertatea de exprimare la voi e mai falsă decât VAR-ul.
Genocid este și în Gaza
În lumea asta cu standarde duble, e fascinant cum toată lumea se revoltă (și pe bună dreptate!) când auzim de genocid în Rwanda, Algeria, Srebrenica sau Ucraina. Când vine vorba de Gaza, însă, brusc, cuvântul „genocid” devine o bombă politică pe care BBC o manevrează cu mănuși chirurgicale.
Genocidul nu e mai puțin genocid doar pentru că ți-e teamă să nu-ți superi sponsorii. Rwanda? A fost genocid. Algeria? A fost genocid. Srebrenica? Genocid curat. Ucraina? Genocid, chiar și cu toate controversele. Dar Gaza? Stai că e prea sensibil subiectul, mai bine îi spunem „conflict” și-l lăsăm pe Salah pe tușă.
Și atunci cum rămâne cu libertatea de exprimare? Cum rămâne cu dreptul de a numi lucrurile pe numele lor? Când selecția cuvintelor devine mai importantă decât adevărul, am ajuns în epoca în care libertatea de exprimare e doar un fundal sonor la meciurile de pe Match of the Day.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
