„A venit beat mort și mi-a distrus salteaua!” » Jucătorii de la Wimbledon care fac ravagii în pensiunile unde stau

În fiecare vară, câțiva londonezi privilegiați au ocazia de a trăi în apropierea unor jucători de tenis - cei care aleg să locuiască la pensiunile localnicilor în loc să se cazeze la vreun hotel. Este, practic, o întrecere: care e cea mai mare vedetă care a dormit sub acoperișul fiecăruia.

În timpul turneului de la Wimbledon, aproximativ 500.000 de oameni vizitează All England Club. Câteva sute dintre aceștia sunt participanții la competiție și toți au nevoie să fie cazați undeva.

Unii dintre ei aleg hotelurile puse la dispoziție de organizatori, dar, pentru că Wimbledon nu este un loc turistic în restul anului, hotelurile nu sunt prea numeroase și nici nu satisfac diversele pretenții ale jucătorilor și jucătoarelor de tenis.

Mulți dintre ei preferă să evite traficul londonez și aleg să locuiască pe durata turneului de la Wimbledon în casele unor localnici, motivând că e mai plăcut așa decât să stea în eternele hoteluri în care își petrec oricum întreaga viață de sportiv.

Cei mai avuți dintre jucătorii de tenis au posibilitatea de a închiria o vilă întreagă doar pentru ei și staff-ul lor: antrenori, nutriționiști, agenți de PR.

Cei care nu au buzunarul atât de plin se cazează în casele localnicilor, lucru care îi costă mai puțin.

Aceasta este o tradiție înrădăcinată acolo de câteva decenii bune și este specifică Wimbledonului, detaliu care face parte din farmecul unic local.

Proprietarii din cartierul londonez au strâns, de-a lungul anilor, povești fascinante și simpatice despre sportivii care le-au călcat pragul, dar au și câteva exemple negative.

Sarah-Jane Holden obișnuiește să primească în gazdă tenismeni de 25 de ani. „Nu mi-a provocat niciunul distrugeri, nu pot să spun că există unul pe care n-aș vrea să-l mai văd niciodată”, spune ea.

Cea mai mare neplăcere cu care s-a confruntat a fost mereu supărarea jucătorilor eliminați din turneu. „Uneori sunt foarte triști sau nervoși, iar cei care se supără cel mai tare sunt cei ce se află mai sus în clasament. Cei care nu se află în top sunt obișnuiți cu înfrângerile. Când pierd, deja pleacă în câteva ore, de obicei către un alt turneu”, a mai spus gazda.

Jucătorii de tenis sunt liniștiți și nu sunt petrecăreți. Spre deosebire de arbitrii de linie și de turiști

Holden povestește că, la început, a fost de-a dreptul șocată de realitățile din viața unui jucător profesionist de tenis. „M-a surprins viața aproape monastică pe care o duc. Iau micul dejun, apoi se duc la antrenamente, se întorc, se odihnesc, au o ședință de masaj. Apoi iar antrenament sau meci, după care cina. În casa noastră nu e niciodată atmosfera creată de niște petrecăreți”, a mai spus localnica.

Alți proprietari din suburbia Londrei au avut însă parte și de experiențe mai dure. Ali Love stă în Wimbledon de 20 de ani, are 6 copii și o casă care în care se pot caza lejer câțiva oaspeți.

„Am avut un oaspete neplăcut, care a stat la noi trei zile”, a mărturisit Love, fără însă să-l numească pe musafirul needucat. „A ieșit în oraș și s-a întors târziu și atât de beat, încât a pierdut cheia. În plus, mi-a distrus o saltea. Băuse prea mult, înțelegeți voi ... A fost atât de stânjenit de eveniment încât a doua zi de dimineață a dispărut. Din cauza lui, a trebuit să schimbăm opt seturi de chei și salteaua”.

Dar acesta a fost doar o întâmplare nefericită izolată dintr-o serie de întâlniri memorabile și extrem de plăcute. Jucătoarea spaniolă Carla Suárez Navarro a stat de atât de multe ori în casa lui Ali încât a devenit, practic, un alt membru al familiei sale, deja numeroasă.

Ba chiar odată Love s-a trezit cu Rafael Nadal la ușă - spaniolul trecuse să-i lase ceva compatrioatei sale. O altă musafiră, chinezoaica Zhang Shuai, o ajuta pe Ali cu copiii. „Îl ducea pe mezinul meu la creșă. În China acelor vremuri nu aveai voie să ai decât un singur copil și ea știa că nu va avea niciodată o familie numeroasă ca a noastră. Îl adora pe fiul meu mai mic și m-a întrebat dacă-l poate duce ea la creșă”, a mai povestit Ali Love.

Un jucător sârb cumpăra 20 de genți cu haine din magazinele englezești pentru a le vinde mai departe la el în țară

Love și Shuai nu au bevenficiat însă de cel mai prietenos start. „Jucătorii din China au sosit cu o zi mai devreme. Am trecut pe la ei într-o dimineață și mi-am găsit frigiderul larg deschis. Acupuncturista stătea cu laptopul spre frigider, urlând la persoana cu care vorbea.

Deși nu vorbea deloc engleza, am bănuit că-i arăta cuiva, extrem de revoltată, conținutul frigiderului meu. Apoi a făcut același lucru cu sertarele și cu cămara mea. Era atât de concentrată asupra acestui fapt, încât nici nu m-a observat”, a mai „dat din casă” Love.

Gazda de la Wimbledon mai are o grămadă de istorioare simpatice, pe care le împărtășește cu plăcere. „Am mai avut aici o jucătoare din Franța, care mânca doar Honey Nut Cheerios. Copiii mei au crezut c-au ajuns în Rai. Nu ne venea să credem ce regim dăunător avea. Când pierdea, mânca o cantitate enormă de înghețată”, a mai povestit Ali Love.

Helen Buck, o altă locuitoare din Wimbledon, a auzit povești despre distrugeri masive, dar nu a experimentat niciuna în casa ei. „De obicei, pagubele survin când echipa închiriază o casă întreagă și membrii staff-ului sunt mult mai răi decât jucătorii”, spune ea.

Proprietarii care-și pun casele la dispoziția jucătorilor de tenis au uneori parte de avantaje și cadouri neașteptate: „Aveam pe vremuri ca oaspeți pe o fată din Brazilia și pe antrenorul ei. Ei i se părea că eu sunt talsismanul ei norocos, așa că îmi dădea pass-uri în fiecare an, ceea ce însemna că mă puteam plimba peste tot, cu excepția vestiarelor”, a povestit și Camilla Hornsby.

Dacă jucătorii erau musafirii cuminți și organizați, nu același lucru se poate spune despre arbitrii de linie și personalul tehnic de la marele turneu londonez. „Aceștia erau petrecăreți, gălăgioși, bețivi și veneau târziu în fiecare noapte, deranjând pe toată lumea, își amintește o altă gazdă de la Wimbledon.

Mai erau și alte povești absolut delicioase. „Un jucător din Serbia mergea la TK Maxx și cumpăra vreo 20 de sacoșe de marfă despre care spunea că vrea s-o vândă la el acasă”, a povestit Camilla Hornsby.

Jenny Ison, managerul mai multor locuințe tranformate în Bed & Breakfast, spune că atmosfera plină de respect reciproc dintre gazde și jucători sau spectatorii de la Wimbledon este cheia acestei afaceri.

„Deși unii sunt sportivi de top, adevărate vedete, preferă să stea în casă cu o gazdă care are grijă de ei, care le oferă un mic-dejun gustos. Este o senzație de relaxare. Majoritatea oaspeților noștri se comportă civilizat, vorbesc pe tonul potrivit, nu sunt invazivi. Au respect față de faptul că se află în casa altcuiva. Nu e hotel, e un cămin și oamenii se poartă frumos”, a spus Jenny Ison.