EXCLUSIV „Ce simte David Popovici e un autosabotaj psihologic!” » Gazeta a vorbit cu doi psihologi despre declarațiile șocante ale înotătorului român: „Nu e o problemă de sănătate mintală, ci doar anxietate”

Într-o serie de confesiuni neașteptate, David Popovici a povestit că a fost la un pas să abandoneze Campionatele Mondiale și să se întoarcă acasă, din cauza „fricii de a-și atinge potențialul”.

„Simțeam că nu pot să mai continui. Și, cum le spuneam și lor mai devreme, nu dintr-o frică de a pierde sau de a nu merge în timpii pe care îi aștepta lumea să merg, ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial. Și tocmai pentru că anul ăsta am început să mă simt foarte bine în antrenamente, să ating niște timpi pe care nu i-am mai atins niciodată, să am un concurs excelent în Slovacia acum o lună...”.

În spațiul public, s-a spus că David Popovici a mărturisit că ar avea o problemă de sănătate mintală, care l-a făcut să șovăie. Oamenii de specialitate nu sunt de acord.

Ce spune psiholoaga Andrada Vincze despre declarațiile lui David Popovici: „E doar o provocare psihologică, nu o problemă de sănătate mintală”

„În primul rând, aș vrea să spun că nu este vorba de o problemă de sănătate mintală. A fost doar un moment de provocare psihologică, acestea sunt niște gânduri cu care sportivii se confruntă foarte des. Ca să ai o problemă de sănănate mintală, ar trebui să mai fie și alte semne: intensitate sporită a senzațiilor, incapacitatea de a te mai antrena, de a mânca, de a dormi, un grad de afectare mai mare.

Tot ce am văzut la Popovici contrazice aceste semne, au fost doar niște întrebări pe care el și le-a pus în acest moment al vieții sale”, a spus Andrada Vincze.

Psihologul a mai spus că, imediat după ce în presă a apărut mărturisirea lui David Popovici, unul dintre sportivii de care se ocupă i-a trimis linkul cu declarațiile campionului mondial, alături de comentariul: „Dacă ar ști ei cât de des se întâmplă asta...”

„Da, lucrul acesta li se întâmplă deseori sportivilor. Mulți dintre ei își pun întrebarea dacă nu cumva asta a fost tot ce pot face, dacă nu cumva au ajuns la capătul resurselor de orice fel.

Atingerea potențialul maxim este pentru unii un motiv de bucurie, pentru alții un motiv de spaimă. Aceștia din urmă își pun întrebarea: «Cine mai sunt eu după asta?» Adică pentru unii se transformă într-o adevărată criză existențială”, a explicat Vincze.

Ceea ce îl diferențiază de David de alți sportivi este „vocea”.

„David Popovici are platforma de unde se poate exprima, pentru că e cunoscut și benefiziciază de expunere. Sunt mulți sportivi care nu au acest resort, de a vorbi și de a fi ascultați. David Popovici are și curajul de a povesti stările prin care a trecut la un anumit moment din viața sa”, a completat psihologul Andrada Vincze.

„Uneori putem îndeplini lucruri pe care nu le putem concepe, dar întâmpinăm blocaje. Nu e ceva nefiresc. Unii le depășesc, cum a făcut Popovici, alții nu - și nu-și ating niciodată acel potențial maxim”, a conchis Andrada Vincze.

Irina Bodnariu, psiholog sportiv: „Această formă de blocaj se numește anxietate de succes sau autosabotaj la vârf”

Irina Bodnariu, un alt psiholog sportiv, a apreciat deschiderea lui David Popovici în a vorbi de spre frică.

„Când un campion mondial recunoaște că a vrut să abandoneze, nu pentru că se temea că va pierde, ci pentru că îi era teamă că va reuși, avem de-a face cu o lecție rară de luciditate psihologică.

Confesiunea lui David Popovici după aurul de la Singapore este, poate, una dintre cele mai importante declarații făcute public de un sportiv român în ultimii ani. Nu pentru că e vulnerabilă, ci pentru că e adevărată, profundă și relevantă pentru toți cei care trăiesc în arena performanței”, a spus Irina Bodnariu.

„În psihologia sportivă, această formă de blocaj se numește anxietate de succes sau autosabotaj la vârf. Apare atunci când sportivul nu se teme de înfrângere, ci de responsabilitatea care vine odată cu victoriile.  De schimbarea identității. De presiunea din jur. De frica de a nu putea repeta performanța.

Creierul uman este setat să prefere familiarul – chiar dacă acel familiar înseamnă limite. Iar când succesul devine real, se activează mecanisme de apărare profunde: evitarea, fuga, blocajul, neîncrederea. Sportivul nu „cedează”, ci se apără de ceva ce pare mai mare decât poate duce emoțional”, a mai explicat specialista.

«Ai nevoie de un grup solid în jurul tău care să-ți amintească că meriți». Această frază ar trebui pusă pe pereții fiecărei săli de antrenament, pentru că sportivii nu sunt roboți. Sunt oameni.

Și chiar și cei mai mari campioni au nevoie de cineva care să le spună, când nu mai pot: «Ești suficient. Și chiar dacă nu câștigi, nu te pierzi». David Popovici nu ne-a oferit doar o performanță, ci o lecție publică de igienă emoțională în sport.

A făcut vizibil ce se întâmplă în culise. Și ne-a amintit că, dincolo de aur, recorduri și aplauze, cel mai important câștig este să nu te abandonezi pe tine în goana după rezultate”, a mai spus Bodnariu.