Articol de Mihai Mironică - Publicat luni, 20 octombrie 2025 13:43 / Actualizat marti, 21 octombrie 2025 00:47
Deși Gigi Becali i-a refuzat constant Rapidului candidatura la titlu în acest sezon, echipa Giuleștiului a strâns deja 28 de puncte în 13 etape, e umăr la umăr cu liderul campionatului și tocmai a obținut o victorie-statement, 2-0 în deplasare cu un Dinamo greu de ucis. Gigi Becali alege, așa cum facem mulți dintre noi, să rezolve o problemă ignorând-o. Rapid nu mai poate fi ținută în frâu doar din vorbe. Costel Gâlcă a meșterit o echipă pe care o administrează bine chiar și fără prețioase indicații de la pușcărie.
Rapid a câștigat un Derby de un nivel foarte bun. Și care s-a jucat într-o atmosferă foarte intensă. Au venit dinamoviști și rapidiști câtă frunză, câtă iarbă, cam cât are FCSB singură la un meci din cupele europene, când se strâng cetățenii blamați de Mihai Stoica.
S-a încercat și un gest de civilizație, un moment de reculegere, dar așa ceva e imposibil. Era o știre dacă era respectat un astfel de moment la un Derby de pe la noi. În cea mai religioasă țară din Europa, e imposibil să vedem un moment de omagiere a unor persoane decedate cum putem admira la meciuri din Europa cea vestică și pervertită moral.
La noi, momente de reculegere ar trebui să se țină doar pe la câte un Slobozia-Botoșani jucat la Clinceni, unde, de fapt, toată partida e un moment de reculegere.
Koljic precum Panenka
- Sursă video: Prima Sport 1
De azi, ar trebui să avem un nou element tehnic numit Koljic, așa cum avem Panenka în fotbal, Tsukahara sau Drăgulescu în gimnastică. Miracolul defensiv pe care l-a făcut bosniacul este fără precedent și pe nedrept este pus pe același palier cu scorpionul lui Higuita. Atunci, pe Wembley, columbianul s-a jucat cu o minge plouată care venea agale spre el într-un meci amical.
Acum a fost o reacție uluitoare la un șut puternic trimis din apropiere la 0-0 într-un Derby. Parada lui Koljic a părut o exagerare ridicolă dintr-un film indian de acțiune. Așa cum zeci de ani se făcea trimitere la golul lui Madjer din finala Cupei Campionilor din ‘87 atunci când se marca un gol cu călcâiul, așa ar trebui acum să ne raportăm la minunea lui Koljic când vom lăuda un gest defensiv extraordinar.
Mi-au plăcut mulți jucători din Derby, dar peste toți pentru mine a fost Christensen. Un norvegian al cărui fan am devenit de la primele sale apariții în România. În jocul său se vede standardul înalt al felului în care se lucrează cu juniorii în Norvegia. Iar în discursul său în engleză se vede excelența sistemului scandinav de educație.
Cursa formidabilă în care l-a pierdut pe drum pe Milanov și i-a dat o pasă de ocazie de gol lui Petrila, cornerul bătut inteligent la bătaie în careul mic la autogolul lui Gnahore, pasa pentru același Petrila de la al doilea gol și jocul său complet în general au făcut pentru mine din mijlocașul Rapidului omul meciului.
Dinamo, FCSB, Nyon, Centenar
Dinamo a fost învinsă, dar obiectivul mai temperat exprimat de Andrei Nicolescu, cupele europene, pare realizabil. Ar fi nevoie însă de o recuperare a acelui Gnahore din sezonul trecut și de o iarnă în care șeful executiv al lui Dinamo să nu plece la Cancun și să mai completeze un lot care acum e aproape bun, cu prioritate pe centrul atacului.
În mod normal, Nicolescu ar trebui să mai primească un telefon de la Becali pentru Boateng, dar Dinamo a demonstrat la afacerea Politic că știe să iasă bine din comerțul cu patronul marii rivale.
Da, marea rivală va rămâne FCSB și pentru Dinamo, și pentru Rapid, și pentru Craiova, și pentru Petrolul, și pentru oricine de pe la noi, indiferent de ce operațiuni nebuloase se petrec pe diverse site-uri mai mult sau mai puțin importante.
Nu mai pot fanii echipelor din SuperLigă de site-ul de la Nyon unde s-ar fi creat un vid în dreptul anului 1986. Puiul de Steaua încropit de armată în 2017 creează mici tresăriri emoționale doar când descinde pentru amicale oficiale prin Slatina sau Afumați. A jucat CSA recent în campionat cu un Dinamo care pretinde și el că are palmaresul și au venit la acea partidă doar câteva iubite ale lui Pașcalău și compania.
Poate că Centenarul Rapidului ar trebui mutat din nou, la finalul acestui sezon. Cu organizarea adusă la echipă de Gâlcă și cu niște plombe puse bine în iarnă de stomatologul Șucu, Rapid ar putea avea cu adevărat față de Centenar.
Și iată cum la mitul născut în 1923 a mai căzut un mit, acela conform căruia lucrurile merg bine doar cu vechi glorii în locomotivă. După ce a gâfâit cu idolul Șumudică, Rapid a prins viteză cu stelistul Gâlcă. Și Costel nu ar fi singurul stelist din ierarhia înaltă a Giuleștiului. În plus, am așa un sentiment că niciun rapidist nu va arunca în actualul antrenor cu bulgări când va veni zăpada.