Articol de Maria Olteanu - Publicat miercuri, 24 decembrie 2025, 10:34 / Actualizat miercuri, 24 decembrie 2025 12:12
Brazilianul Eric de Oliveira (40 de ani), cel mai bun marcator străin din istoria Ligii 1, unul dintre jucătorii care și-au lăsat amprenta asupra fotbalului din România, a avut o copilărie extrem de dificilă. Acesta a rememorat momentele extrem de complicate prin care a trecut, atunci când i s-a propus să devină traficant de droguri.
Sosit în vara lui 2007 la Gaz Metan, Eric a mai jucat în România la Pandurii, Viitorul și FC Voluntari, retrăgându-se în 2021. Asta după ce cu un an înainte devenise cel mai bun marcator străin din fotbalul românesc, cu 66 de goluri.
Deși extrem de mic, acestuia i s-a propus să vândă droguri. Pe lângă condițiile extrem de complicate de viață, acesta a trăit și o dramă cumplită, când unul dintre verii lui a fost împușcat ca urmare a unei altercații legate de traficul de droguri.
„Greu la mine în copilărie a fost purtarea caracterului, pentru că aveam niște devieri pe drumul meu. (...) De exemplu, eu am primit oferta să vând droguri.
În jur de vreo 9, 10, 11 ani. Eu eram setat de mic că vreau fotbal, nu aveam altceva în cap. Dar prieteni de-ai mei au fost împușcați în copilărie pentru că s-au băgat pe drumul ăsta. În 2002, am avut cea mai mare pierdere din viața mea.
Aveam doi verișori gemeni, cu care locuiam în aceeași casă. Eram 18 persoane în aceeași casă! Eu dormeam pe jos cu mama și cu sora mea. N-am avut un pat până la 21 de ani. Bunicii aveau paturi, în rest toată lumea dormea pe jos. Și verișorul meu a fost împușcat la 200 de metri de casă.
Cu el aveam cea mai mare legătură, ca și cum ar fi fratele meu mai mare. Cu celălalt eu mă băteam într-una”, a rememorat Eric, citat de golazo.ro.
Eric de Oliveira, marcat de copilăria dificilă
Mai apoi, acesta a povestit cum i s-a propus chiar lui să devină traficant de droguri, deși avea doar 9-10 ani.
„Cu copiii se face cel mai ușor, că nu vine poliția să bage copii de 10-12 ani la… Le dai plicurile și îi trimiți să le vândă.
Cu un verișor mă înțelegeam bine și cu celălalt mă băteam. Pentru că ei munceau, fiind cu 5 ani mai mari decât mine, ei își cumpărau niște papuci și eu mergeam cu papucii lor în oraș. Eu purtam 38, papucii erau 42. Și mergeam așa cu ei, nu mă interesa că era mari. Pentru că n-aveam condiții. Și ei deja aveau, că munceau. Așa am crescut noi.
După aceea, eu i-am zis la nevasta mea, când jucam fotbal și am început să cumpăr toate felurile de adidași… Cumpăram pentru că n-am avut când eram mic. Și i-am zis „mă, tu poți să te bagi la orice în viața mea, dar când e vorba de adidași, te rog frumos să nu te bagi!”. Și a înțeles.
Trauma din copilărie, da. Păi dacă eu foloseam adidașii verișorilor mei... Că n-aveam toți! (...) De-asta eu cumpăram apoi perechi multe de adidași, am investit banii grei. Și după 6 luni eu le adunam și când mergeam în vacanță în Brazilia, duceam o geantă plină de adidași și le dădeam la verii mei. Răsplata!”, a mai zis Eric, pentru sursa citată mai sus.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
