Articol de Eduard Apostol, Sergiu Alexandru - Publicat luni, 12 ianuarie 2026, 00:28 / Actualizat luni, 12 ianuarie 2026 00:38
Venit în vară în Superligă, Leard Sadriu (24 de ani) a devenit unul dintre fotbaliștii care se remarcă meci de meci în campionat. Iar într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor a vorbit despre cum s-a adaptat în România.
Fundașul central kosovar, cu 22 de meciuri pentru FC Argeș, a declarat că se simte excelent în România, că lui și iubitei lui le place Piteștiul și campionatul din România. Și nu a ocolit nici subiectele delicate. Viața în Kosovo după război și faptul că ultrașii „tricolori” care vin la meciurile naționalei au afișat constant bannere cu mesajul „Kosovo e Serbia”.
VIDEO. Leard Sadriu e ferm: „Momentan, rămân la FC Argeș”
- Salut, Leard. Care sunt așteptările cu FC Argeș?
- Sunt multe de spus, dar voi fi scurt. Am fost primit foarte bine, cu brațele deschise de toată lumea. Am muncit bine în această perioadă și sper să continuăm la fel și în a doua parte.
- Vă gândiți că puteți să prindeți play-off-ul?
- Dacă vorbeam la început, aș fi spus că e greu. Dar am fost mereu în top 6 și trebuie să muncim în continuare pentru a prinde un loc de play-off.
- Poate dacă joci bine prinzi și un transfer, fie la un club mai mare, fie în străinătate.
- E un campionat bun, iar dacă ai un sezon bun, poți face un pas în față. România are echipe mari, dar eu mă concentrez acum să fac un sezon bun aici. După aceea, vom vedea.
- Rămâi la FC Argeș? Te întrebăm pentru că sunt informații de interes din străinătate.
- A fost ceva în urmă cu o lună. Au venit direct la mine, apoi le-am zis să discute cu impresarul și clubul. Eu sunt concentrat doar la FC Argeș, restul depinde de alții. Acum fac parte din lotul celor de la FC Argeș. Vom vedea ce se va întâmpla, dacă va fi ceva. Dar atât timp cât am contract, vreau să-mi respect clubul și să dau totul. Trebuie ca echipele să se pună de acord, iar asta nu ține de mine.
Leard Sadriu: „Înainte să vin în România m-am gândit că nu voi fi primit bine. Dar nu a fost așa. Oamenii sunt foarte respectuoși”
- Îți place România?
- Da, foarte mult. Nu știam multe despre România, dar am vorbit cu Rrahmani înainte să semnez. Mi-a spus doar cuvinte frumoase și de aceea am ales să vin. Îmi place foarte mult. Oamenii sunt foarte respectuoși. Nu credeam că va fi așa, dar sunt plăcut impresionat.
- Ce îți place cel mai mult?
- Că oamenii sunt respectuoși. Respectă munca și cine ești, nu de unde vii. Asta e foarte important pentru mine. Am făcut parte din lotul naționalei la acel meci din Liga Națiunilor, când s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Ca jucător, când ți se întâmplă așa ceva într-o țară, iar apoi apare posibilitatea să te transferi acolo, te gândești că poate nu te vor primi în cel mai bun mod. Dar nu a fost așa. M-au primit în cel mai bun mod posibil. La meciul România – Kosovo a fost prima dată când am venit aici. Nu vreau să vorbesc despre ce a fost acolo. Apoi, la câteva luni, a apărut oferta. Mă gândeam: „Dacă nu mă vor primi bine?”. Dar nu a fost deloc așa. Oamenii sunt respectuoși și le datorăm succesul nostru. Mereu vin oameni care iubesc clubul.
- Ce nu-ți place în România?
- Până acum, totul e frumos. Nu am văzut ceva ce nu-mi place.
- Traficul din București?
- Am uitat de asta. Dar nu merg foarte des în București. Când am mers prima dată, am văzut ce trafic e și de atunci nu mai conduc în București.
- Cum vezi România?
- E o țară frumoasă. Pot vorbi mai mult din punct de vedere fotbalistic. Îmi place mult. Sunt cluburi cu facilități bune, iar asta ajută țara.
- Cine sunt mai frumoase, femeile din România sau cele din Kosovo?
- Te voi surprinde, dar femeile din Slovenia. Soția mea e de acolo, așa că trebuie să spun că femeile din Slovenia. Am jucat acolo trei ani și așa ne-am cunoscut. A venit și ea în România și îi place foarte mult.
„Nu provin dintr-o familie bogată. Așteptam o oră după autobuz”
- Cum a fost să copilărești în Kosovo, după război?
- Suntem o țară crescută de război. Eu m-am născut după terminarea războiului, dar fiecare țară are nevoie să fie reconstruită după război. Și încă nu e așa cum ar trebui să fie. Au fost vremuri grele. Acum se fac progrese. Și cluburile fac progrese. Atunci nu aveam academii bune, nu aveam cluburi bune. Oamenii acum se uită la campionatul nostru, se preocupă. E mult de muncă. Dar mai sunt multe de făcut. Asta deși am făcut multe progrese față de acum 20 de ani.
- Copilăria cum era?
- Nu am provenit dintr-o familie bogată. Eram o familie normală. După perioada grea avută de țară, nu era ușor pentru părinți să mă sprijine din punct de vedere financiar. Vrei sau nu vrei, fotbalul costă. Când ai un copil care își urmărește visul, trebuie să-l ajuți. Doar tata muncea. În fiecare zi luam autobuzul pentru a merge la antrenament. Așteptam câte o oră. Trebuia să mă duc la școală, să termin la timp și apoi să mă antrenez. Era greu. Nu avea cine să mă ia și să mă ducă, ca să fie mai ușor. Dar așa a fost să fie.
- Ai rude care au luat parte la război?
- Da, da. Vrei sau nu vrei, ești parte din război când începe. Așa și familia mea. Erau în țară când totul a început. Când eram copii, îi întrebam despre cum a fost, cum era viața în război.
Ce se întâmplă acum în lume e diferit față de ce a fost în trecut. Tehnologia a făcut ca totul să facă un pas în față. Acum sunt războaie care încep noaptea și se termină ziua. Și nu vede nimeni. Nu pot spune că sunt speriat. M-am născut după război, nu l-am simțit. Dar dacă mă gândesc la ceea ce a pățit familia mea, sunt trist. Și îmi pare rău de ce se întâmplă acum prin lume. Acum, în Kosovo, totul e în regulă.
– Leard Sadriu
„Ar fi incredibil să jucăm acasă finala pentru Mondial”
- Crezi că România și Kosovo ar putea juca din nou în martie?
- Se poate. Orice e posibil. Dar sunt multe variabile. În primul rând, trebuie să ne câștigăm meciurile. Pentru noi și pentru România nu e ușor. Jucăm în deplasare cu adversare tari. România cu Turcia, noi cu Slovacia. Va fi greu. Dar nu imposibil. Mi se pare incredibil să avem șansa să jucăm o finală pentru a fi la Mondial. Nu am fost nici măcar la un European. E greu de explicat ce ar însemna. Suntem aproape de a ne îndeplini visul, într-un timp așa scurt. Nu pot să-mi imaginez ce ar însemna să jucăm un asemenea meci la noi acasă.
- Ai un mesaj pentru ultrașii români care afișează mesajul „Kosovo e Serbia” la meciurile directe?
- Asta ține mai mult de politică și nu vreau să intru în această zonă. Suntem o țară! De aceea jucăm și ne reprezentăm țara. Nu avem alt nume. Suntem Kosovo. Avem steagul nostru, istoria noastră, identitatea noastră. Suntem o țară recunoscută de FIFA și UEFA. Dacă nu ești o țară, nu poți face parte din FIFA și UEFA. Dacă veniți la noi în țară, vedeți că avem identitatea noastră. Existăm! Nu e ca și cum nu existăm și ne spunem Kosovo. Nu e plăcut să aud aceste cuvinte, având în vedere războiul și istoria țării. Dar nu mă supăr. Știu cine suntem, știu că avem o identitate. Asta e realitatea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
