„Spartanul” Arbeloa în căutarea lui Zidane

O decizie care i-a luat oarecum pe nepregătite, luni după-amiază, pe jurnaliștii ce călătoriseră în același avion. Se observaseră unele conversații, un soi de agitație nespecifică orei la care se efectua călătoria, dar nimic ieșit din comun.

O discuție lungă a lui Jose Angel Sanchez cu Xabi Alonso putea fi un reper, dar nu s-a mers atât de departe, căci senzația era că tehnicianul basc și-a salvat încă o dată scaunul pentru că Real Madrid a avut în cele două meciuri ale mini-turneului atitudinea dorită, iar în finala cu Barcelona, cu puțin noroc se putea ajunge inclusiv la penalty-uri, unde cine știe ce se putea întâmpla, cu Courtois în poartă. Senzația e una, realitatea era alta se vede treaba, iar ea a devenit palpabilă câteva ore mai târziu: Xabi Alonso a fost dat afară.

O demitere, într-un fel, anticipată, căci nimeni nu poate rezista la infinit unei asemenea presiuni. Felul în care a arătat Real Madrid cu Barcelona, dar, mai ales, cu Atletico Madrid de aici pornește, din această presiune, din acea sabie pe care staff-ul o avea mereu deasupra capului.

S-a mers pe ideea rezultatului înainte de toate, doar că asta n-a folosit la nimic. Eu unul cred că nu eșecul cu Barcelona a contat cel mai mult, ci imaginea lăsată cu Atletico, în ciuda victoriei.

Cine e Jose Angel Sanchez?

Pe 21 decembrie scriam tot aici despre ”sadicul asediu” asupra lui Xabi Alonso, preluând un titlu din presa madrilenă. Nu mai reiau cele scrise atunci, căci concluzia e cred destul de clară. Antrenorul a plecat învins de Barcelona, dar înainte de toate învins de propriul vestiar, care n-a știut sau n-a vrut să-i îmbrățișeze ideile.

Evident că aici e și vina lui, căci știa unde se duce și-n ce colectiv a intrat, totuși făcuse și el parte din poveste nu cu atât de mulți ani în urmă. Ar fi trebuit cred să știe cum e Florentino Perez, cât preț pune el pe antrenori si cât pe jucători, ar fi trebuit, cred, să știe din ce aluat sunt construiți fotbaliștii de azi.

N-a părut prea interesat de asta, încăpățânarea bască și-a spus cuvântul, dar i-a fost în cele din urmă fatală. Xabi Alonso a plecat după 34 de meciuri, culmea, având exact aceleași statistici precum Hansi Flick la Barcelona, în primul an al germanului: 24 de victorii, 4 egaluri și 6 eșecuri.

A plecat fără să simtă niciodată încrederea lui Florentino Perez, care n-a avut niciun feeling pentru Xabi Alonso, dar a acceptat sugestia de a-l pune antrenor venită de la principalul său colaborator.

Aici simt nevoia unei scurte paranteze. Numele lui Jose Angel Sanchez a tot apărut în acest text, dar și-n alte texte și nu-s convins că foarte multă lume știe despre cine e vorba. Și nu doar la noi, ci și în Spania, căci tipul e cât se poate de discret și absolut deloc dornic să apară-n public.

Vorbim despre directorul general executiv al Realului și omul de maximă încredere al lui Florentino Perez. Mie îmi amintește de personajul Doug Stamper, ”chief of staff” în ”House of Cards”, pentru cine știe despre ce e vorba. Alții spun că ar fi un soi de cardinal Richelieu.

În 2000, atunci când Florentino a câștigat primul său mandat ca președinte, în urma acelei afaceri Figo, de care puțini își mai amintesc, Jose Angel Sanchez avea 33 de ani și era cel mai tânăr membru al consiliului de conducere. Absolvent de filologie, fost jucător de fotbal (atacant central) a lucrat mai întâi la ”El Corte Ingles”, mai apoi a intrat la multinaționala japoneză SEGA, devenind la 27 de ani director pe zona Spania și Portugalia, iar la 30 de ani pe toată Europa.

Lui și cunoștințelor lui despre marketing i se datorează, se zice, uluitoarea creștere a brandului Real Madrid în acea perioadă. Grație acestei creșteri, el a devenit cel mai important colaborator al lui Florentino, cel mai fidel sfătuitor.

El l-a convins pe ”presidente”, printre altele, să-l ia pe Beckham, care nu era o necesitate fotbalistică, să accepte transferul lui Cristiano Ronaldo antamat de președintele de dinainte, Ramon Calderon, să-l pună pe Mourinho antrenor în 2010 (Florentino îl voia pe Wenger), pe Ancelotti în 2014, dar și, ulterior, pe Rafa Benitez. Și-acum pe Xabi Alonso.

Omul lui Mourinho și al președintelui

Am închis paranteza, dar și capitolul Xabi Alonso. Fiindcă trecutul deja nu mai contează. În principiu, viitorul lui Xabi Alonso n-ar trebui să fie în pericol prea mare, căci el deja și-a demonstrat calitățile la Leverkusen. Va trebui doar să găsească un club care să-l sprijine mai mult și să-i lase lui puterea, nu jucătorilor.

La Real Madrid nu e așa, iar noul antrenor, Alvaro Arbeloa știe foarte bine asta. Și despre el am amintit în acel text din decembrie, nu mai reiau motivele pentru care a devenit, cum s-ar spune, omul președintelui.

Fără să fi fost un fotbalist exponențial, niciodată titular indiscutabil (s-a făcut remarcat în februarie 2007, pe când era la Liverpool și i-a făcut un marcaj feroce lui Messi în acel duel din Champions League), a ajuns dublu campion european și campion mondial cu Spania doar pentru că venea de la Real Madrid, unde, printre altele, a câștigat de două ori Champions League.

Poreclit ”Spartanul” din acea perioadă când i-a fost un soldat credincios lui Jose Mourinho, Arbeloa s-a bazat și pe imaginea creată în mass media de fidel apărător al intereselor clubului.

Posesor al unui master în jurnalism, cu cuvintele la el cum s-ar spune, Alvaro a fost mai întâi angajat la Real Madrid TV, apoi la celebra emisiune ”Chiringuito”, unde a și avut un duel verbal extrem de spumos cu Gerard Pique. Apoi a făcut pasul înspre zona tehnică, luând-o de jos și ajungând ulterior să-i ia locul lui Raul la echipa a doua, iar acum lui Xabi Alonso la prima echipă.

A dat semne că înțelege cum stau lucrurile încă de la prima conferință de presă, când, dincolo că a vorbit la ”per tu”, cu toți jurnaliștii, arătând că le știe prenumele tuturor, l-a ridicat în slăvi pe Vinicius.

Marea problemă a lui Xabi Alonso și marea iritare în acest sens a lui Florentino Perez, a cărui slăbiciune pentru brazilian e evidentă. L-a readus pe Pintus, acest ”guru” al pregătirii fizice în opinia lui Florentino, pe care Xabi Alonso îl îndepărtase, l-a readus în fruntea echipei medicale pe croatul Niho Mihic, un doctor ”tradiționalist”, adept el medicinei conservatoare, cu infiltrații și tratamente în detrimentul operațiilor invazive.

Întrebarea pe care și-o pune toată lumea cred că e clară: va putea fi Arbeloa noul Zidane? Capabil adică să redreseze corabia așa cum a făcut-o Zizou? Răspunsul nu-l știe nimeni, evident, timpul ne va lămuri.

Asta e ceea ce speră însă Florentino Perez, în concepția căruia antrenorul e mai puțin important dacă vestiarul e plin de calitate. În ciuda a ceea ce se spune, Arbeloa n-a fost niciodată prezentat ca un interimar, dimpotrivă, speranțele puse-n el par a fi foarte mari.

A fi omul președintelui e foarte important. Dar nu neapărat suficient.