Articol de David Istrate - Publicat luni, 09 martie 2026 11:49 / Actualizat luni, 09 martie 2026 14:13
Duminică, 8 martie, U-BT Cluj-Napoca a avut parte de un duel de gală cu Steaua Roșie Belgrad, o puternică formație din Euroligă, care a profitat de un sfert 3 excelent și s-a impus cu 97-85. La meci a fost prezent și Dejan Dukovcic (50 de ani), primul baschetbalist străin din istoria clubului, care a venit împreună cu familia sa pentru a-și vedea foștii colegi.
În 2002, Dejan Dukovcic, care impresionase în maioul Elbei Timișoara, a acceptat oferta de a veni la BU Poli Carbochim Cluj-Napoca, echipă la care a stat până în 2005, când s-a întors la formația din vestul țării.
Dejan Dukovcic, fosta vedetă a Clujului, prezent în BTarena: „Aici am învățat limba română”
21 de ani mai târziu, fostul jucător sârb a fost prezent în BTarena, pentru a asista la confruntarea dintre U-BT Cluj-Napoca și Steaua Roșie Belgrad, formația lui de suflet. Însoțit de Saša, soția lui, și de Hana și Marko, cei doi copii ai lor, Dejan s-a bucurat de fiecare moment petrecut în arena de 10.000 de locuri a „studenților”.
Pe întreaga durată a meciului, cei 4 membri ai familiei Dukovcic au fost cu telefoanele în mână, filmând atmosfera din sală sau vorbind pe FaceTime cu persoane apropiate, cărora le arătau derby-ul de la Cluj.
La pauza jocului, l-am abordat pe Dejan pentru un scurt interviu. „O, GSP? Știu de pe vremuri, de când cumpăram teancuri de ziare”, a spus, râzând, fostul fundaș al lui Poli Carbochim, cum se numea echipa în acea perioadă.
Surpriza și mai mare a fost că Dejan vorbea excelent limba română. „La Cluj am învățat limba română și asta a fost foarte important”, a explicat el. „După ce m-am lăsat de baschet, eram activ pe internet, citeam articole despre Cluj, a apărut și social media, unde zilnic găseam informații despre jucători, despre România”, a adăugat Dukovcic.
Extrem de sociabil, el a mărturisit imediat că este foarte emoționat să fie din nou la Cluj. Cu câteva minute înainte de pauză, discutase cu Attila Verdeș, poreclit „Hiena”, unul din liderii galeriei lui „U”:
„Acum 5 minute vorbeam cu el. M-a văzut și a fost în lacrimi imediat. E multă emoție. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: «Dejan, tu credeai acum 20 de ani, când ai plecat, că vom ajunge aici?».”
Dejan Dukovcic a semnat în 2002 cu Poli Carbochim: „În două minute am terminat negocierea”
În urmă cu 25 de ani, Dejan Dukovcic juca în România, la Elba Timișoara, fiind un marcator desăvârșit. Era o perioadă în care West Petrom Arad, antrenată de Dragan Petricevic, domina campionatul.
„Un «dream team» era și la Cluj, avea niște jucători super buni. Eu știam deja echipele, aveam informații, știam cine e o forță în campionat. Într-un meci dintre Elba Timișoara și U Cluj, am dat un stop-șut de la jumătatea terenului pentru victorie. Am marcat peste 30 de puncte. După aproximativ o lună, m-a sunat Mircea Cristescu (n.r. fostul manager al lui Poli Carbochim) și a venit după mine la Timișoara. În două minute am terminat negocierea cu el”, și-a amintit Dejan, care a devenit primul baschetbalist străin din istoria clubului.
Transferul jucătorului sârb s-a dovedit a fi o decizie foarte bună pentru formația clujeană. Dukovcic a continuat să impresioneze prin calitățile sale ofensive, a fost mereu în topul marcatorilor din prima divizie și a rămas până în 2005 în orașul de sub Feleac.
„Se juca într-un ritm mai lent până când a ajuns Meda (n.r. Milan Medvedj, conducător de joc sârb sosit tot de la Elba Timișoara). Meda a introdus viteza și toată echipa a progresat”, a explicat Dejan.
„Erau vremuri bune, petreceam mult timp împreună la antrenamente, dar și după. De exemplu, domnul Horea Rotaru, antrenorul nostru, organiza, la o cabană, un grătar, beam țuică românească de prune. Eram prieteni și în afara terenului, nu stăteam împreună doar atunci când eram obligați”, a continuat el.
Dejan Dukovcic: „Eu și fiica mea suntem steliști, soția și fiul meu țin cu Partizan”
Dukovcic și-a amintit cu mult drag de anii petrecuți în România, ca jucător de baschet. Încă păstrează în telefon multe poze din acea perioadă și fragmente din ziare în care erau relatate evoluțiile sale.
Mi-a arătat o fotografie cu celebrul Ghiță Mureșan, fost jucător în NBA, după care, pe un ton diferit, a schimbat imaginea și a spus: „Asta e cea mai tare, știi cine e lângă mine?”. Numărul 9 de la CSU Asesoft Ploiești nu putea să fie decât regretatul Antonio Alexe, unul din cei mai buni baschetbaliști români, care a decedat într-un accident în 2005.
„Exact, el e. Cel mai inteligent jucător. Ce bătălii am avut cu el. Când am aflat ce a pățit, am plâns”, a dezvăluit Dejan, care a vorbit și despre Steaua Roșie Belgrad și rivalitatea pe care o are cu Partizan Belgrad.
„Eu sunt stelist, la fel ca fiica mea. În schimb, soția și fiul meu țin cu Partizan. Dar nu suntem fanatici, trebuie să existe mereu un echilibru și respect reciproc”, a spus Dukovcic.
Dejan Dukovcic, impresionat de jucătorii lui U-BT: „Nu s-au speriat de Steaua Roșie”
Foarte savuros, fostul jucător al Clujului a vorbit despre progresul din ultimii ani al echipei, despre potențialul lui U-BT, dar și despre mâncarea românească și dragostea lui pentru țara noastră.
- Salut, Dejan! La peste 20 de ani după ce ai jucat aici, ești din nou în Cluj și asiști împreună cu familia ta la duelul dintre U-BT și Steaua Roșie Belgrad. Cum e?
- Vă mulțumesc pentru interviu și mulțumesc echipei U-BT că m-a invitat și că a fost super ospitalieră cu mine. Orașul s-a schimbat foarte mult și asta e important – să ai o bază, sponsori și tot ce trebuie pentru o echipă de baschet. După ce am plecat, eu nu m-am îngrijorat pentru Cluj, fiindcă e un oraș de baschet și era doar o chestiune de timp până când urma să se ajungă la ce e în prezent. Eu cred că nu acesta e potențialul maxim pe care îl poate atinge echipa de baschet din Cluj.
- Care a fost cheia progresului lui U-BT?
- Important e să ai baza, iar Clujul a avut mereu. Mă refer la antrenori și la școala de juniori. Asta e cel mai important. După ceva timp au venit și sponsorii, aceștia văzând cu câțiva pași înainte ce se poate întâmpla aici. Și uite că acum suntem martorii unui duel cu faimoasa Steaua Roșie din Belgrad.
- Cum ți s-a părut prima repriză?
- Se vede că U-BT are experiență, că a jucat în EuroCup. Nu s-a speriat de o formație puternică venită din Belgrad. Noi, în Serbia, ne așteptăm ca Steaua Roșie să joace anul acesta în playoff-ul Euroligii. Ar fi un super succes. Am văzut că jucătorii lui U-BT își doreau să își demonstreze forța, nu s-au speriat. Au avut răspunsuri la atacul și apărarea Stelei Roșii.
- Atmosfera cum ți se pare?
- E nebunie. Deci nu am cuvinte. Se simte și în oraș, m-am plimbat în această după-amiază și am văzut lumea care mergea la meci. Se dovedește încă o dată că „U” Cluj e sufletul orașului. Pentru noi a fost o oportunitate să fim aici, la Courtside, și să vedem meciul. Eu eram mereu pe teren, ca jucător. Acum, ca spectator, e altceva. Mă enervez mai mult decât înainte (n.r. râde). Dar sunt impresionat.
Dejan Dukovcic, îndrăgostit de mâncarea românească: „Ciorba de burtă din România e la nivel de NBA”
- Cum au fost ultimele zile?
- Am avut foarte mari emoții pentru că m-am întâlnit cu foștii mei colegi, cu Bobo Pintea (n.r. team managerul lui U-BT), Răzvan Cenean (n.r. antrenorul secund al clujenilor) și Mihai Silvășan. În primul rând, când s-a auzit la noi, în Serbia, că U-BT intră în Liga ABA, am primit vreo 100 de SMS-uri, fiindcă toată lumea știe că eu am jucat aici. M-au întrebat cum s-a întâmplat.
- Cum e mâncarea în România?
- Când am ajuns cu familia, am găsit direct „varză a la Cluj”, era obligatoriu. Ieri seară m-a invitat Răzvan la el acasă și au făcut vinete, ouă umplute, jumări, cârnați de casă... Și noi avem în Serbia un fel de ciorbă de burtă, doar că la voi, în România, e altceva... E NBA la capitolul mâncării.
- Deci o revedere frumoasă cu foștii colegi...
- Da, chiar ieri vorbeam cu Bobo, Răzvan și Silvă și i-am întrebat cum sunt americanii, cum e echipa, dacă ies băieții în oraș. Dar nu sunt ca noi. Pe vremuri, în fiecare marți seara beam o sticlă de whisky la Wake Up, era seară de manele. Ieri l-am sunat pe Tiberiu Sebestyen (n.r. fost jucător al Universității Cluj), care e acum la Sibiu. Spunea și el că americanii nu beau mai mult decât o făceam noi.
- Ai plecat de la Cluj în 2005, dar încă vorbești foarte bine limba română. Care e explicația?
- Trebuie să spun, eu iubesc mult România. Le recomand prietenilor mei să meargă să viziteze România pentru că aveți o țară super frumoasă. Sunt îndrăgostit de România. După ce m-am lăsat de baschet, a început o altă parte a vieții mele. M-am angajat la o firmă din Germania (n.r. IFCO Systems, companie care furnizează containere reutilizabile pentru produse proaspete), iar șeful meu a văzut, precum conducerea lui U-BT, în perspectivă.
- În ce sens?
- Eu aveam niște avantaje: faptul că eram om de echipă, fiind fost sportiv, și că vorbeam limba română. El a știut că în 2-3 ani vom intra pe piața din România și m-a vrut pe mine. Fiind vorba de business, totul era la București așa că nu am avut ocazia să vin la Cluj. În fiecare săptămână mergeam la București și acolo am învățat și business-ul românesc, dacă pot să spun așa (n.r. râde).
Dejan Dukovcic: „De ce nu am vorbi în 3, 4, 5 ani e intrarea lui U-BT în Euroligă?”
- Am înțeles! O ultimă întrebare: care crezi că e potențialul lui U-BT Cluj-Napoca?
- Ce pot să spun? Dacă Clujul continuă așa, îmi doresc din suflet să ajungă în Euroligă. Aș spune că ar putea în 5 ani, pentru că trebuie mărit și bugetul. Deja a arătat că are staff, că are fani, deci e nevoie doar de experiență în cupele europene. Uite, acum se vorbește mult despre intrarea lui PAOK Salonic și a lui Bahcesehir Istanbul în Euroligă. Nu e clar, dar sunt zvonuri. De ce nu am vorbi în 3, 4, 5 ani despre intrarea lui U-BT în Euroligă? Eu îmi doresc din suflet!
Înainte de repriza secundă, Dejan Dukovcic m-a avertizat că Steaua Roșie Belgrad joacă de-obicei excelent în sfertul al treilea, când apasă pedala de accelerație. „Vom vedea răspunsul nostru, dacă pot să spun așa”, a spus „stelistul” care, duminică, a ținut cu U-BT.
Fostul baschetbalist al Clujului și-a reluat locul la Courtside, iar meciul a decurs în direcția prevăzută de el. Oaspeții, conduși de Codi Miller-McIntyre, au jucat foarte bine în sfertul al treilea, pe care l-au câștigat cu 37-19, și s-au desprins decisiv, câștigând, în cele din urmă, cu 97-85.
Familia Dukovcic a continuat, însă, să trăiască duelul la maxim și să își creeze noi amintiri la Cluj-Napoca. La final, înainte de a pleca de la sală spre o nouă întâlnire cu foștii lui coechipieri, Dejan a spus: „Ziua de azi e dedicată baschetului. Nu vorbim despre altceva, ci ne bucurăm de acest sport”.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
