)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 06 martie 2026, 15:09 / Actualizat vineri, 06 martie 2026 16:48
N-ar fi corect să negăm rolul lui Mirel Rădoi în formarea Universității Craiova de azi, echipă ce domină peisajul fotbalului nostru. Indiferent de rezultatul derby-ului cu Rapid de duminică, programat în Giulești, Craiova va termina sezonul regular pe locul 1. Amintind că s-a calificat și în semifinalele Cupei, administrându-i lui CFR Cluj prima înfrângere după 10 succese consecutive, afirmația de mai sus se justifică. E o realitate, nu un compliment.
Cum nu-i un bilet de favoare nici aceea privind contribuția lui Rădoi la ce înseamnă și ce arată actuala Universitatea. Deși a părăsit-o pe neașteptate, după 1-2 cu UTA în Bănie, eșec din etapa a 16-a a Superligii, Mirel i-a lăsat succesorului său, portughezul Filipe Coelho, o moștenire prețioasă.
Deoarece e de presupus, dacă nu sigur, că jucătorii folosiți acum de portughez, Isenko, Romanchuk, Al Hamlawi, Nsimba, Etim, T. Băluță, Rus, Fl. Ștefan și alții, au ajuns în vestiarul alb-albastru la solicitarea lui Rădoi. Ori măcar cu acordul acestuia.
Care i-a lăsat lusitanului cu 6 luni mai tânăr decât el nu doar o echipă redutabilă, ci și un lot valoros. Nu degeaba declara Baiaram recent "Suntem 30 de jucători la antrenament", 30 și numai unul și unul, aleși pe sprânceană.
Dacă e meritul lui Rădoi că i-a adus, ca și al lui Mihai Rotaru că a plătit pentru a-i lua, nici rolul lui Coelho nu-i de neglijat. Inițial, Craiova părea o căciulă prea mare pentru un tehnician venit de niciunde și cu o carte de vizită mai degrabă modestă.
Mai mult secund, antrenor principal la Leixoes în 2016, dar în Liga Portugal 2 și timp de numai 4 luni, nu prea-l recomanda nimic să preia o echipă tradițional complicată gen Universitatea. Cu suporteri numeroși și pătimași, visând cu disperare la titlul cucerit ultima oară în 1991.
Cel puțin până în prezent, în ciuda lipsei de experiență, logică însă la 45 de ani (împliniți pe 20 octombrie), Coelho trebuie socotit o alegere inspirată. O carte câștigătoare. În opinia mea, principala lui calitate se leagă de faptul că e echilibrat, realist. Mai orgolios, un altul ar fi căutat să-și pună amprenta pe echipă și pe jocul ei.
Să vadă lumea că Universitatea și-a schimbat antrenorul și că noul tehnician are alte idei. O viziune diferită. Spre lauda lui, Coelho a continuat pe linia lui Rădoi. A mai adăugat ici și colo, dar n-a răsturnat nimic, n-a dat peste cap. N-a avut vanitatea să inoveze ca să se spună "uite cum a transformat Coelho echipa!".
Mai calm decât predecesorul său, rezervat, nu la fel de temperamental, Coelho a stat în banca lui. A evitat să iasă în față, nu s-a repezit să bage capul în toate fotografiile. Și-a făcut treaba ca un profesionist.
De notat că ascensiunea Universității se datorează și faptului că patronul Mihai Rotaru a renunțat să mai apară frecvent în public. Altădată vocal și imposibil de contrazis, călcând apăsat pe urmele lui Gigi Becali, încredințat că are invariabil dreptate, Rotaru trebuie să fi înțeles că desele sale intervenții, uneori de-a dreptul agresive, nu ajută echipei, ci provoacă tensiune. Discreția lui a mai destins atmosfera, a înseninat-o.
La modul dezinvolt în care joacă, stăpână pe ea și pe situație, Craiova pare cea mai autorizată candidată la titlu. Chiar dacă play-off-ul abia începe și drumul până în vârful muntelui e lung. În condițiile în care Rapid și Dinamo nu impresionează, iar FCSB a ratat calificarea în Top 6, Universitatea poate visa să ia campionatul după 35 de ani. Ba să reușească și eventul.
Pentru asta va avea însă nevoie, înainte de orice, de liniște și de încredere în forțele proprii. Nu-i deloc o vorbă goală aceea că principalul adversar al Craiovei poate fi, în caz de gâlceavă oltenească, de agitație și dezbinare, Craiova însăși. De luat aminte, nu?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
