SPECIAL Este Argentina împinsă și favorizată la Campionatul Mondial? 3 episoade care ridică mari semne de întrebare

Dovezi incontestabile nu există, iar multe dintre acuzații rămân în zona percepției și a interpretării, însă câteva episoade petrecute înainte și în timpul acestui Mondial au fost suficiente pentru a alimenta din nou dezbaterea, mai ales într-un context în care Argentina continuă să înainteze în competiție, în timp ce Messi conduce ierarhia golgheterilor.

Am pus cap la cap faptele care au generat această controversă și am vrut să explicăm de ce anumite decizii sau contexte au fost contestate de adversarii campioanei en-titre și au ridicat semne de întrebare.

Privite separat, multe dintre ele pot avea explicații perfect plauzibile, însă, puse împreună, au construit o succesiune de episoade care alimentează inevitabil suspiciunile și transformă favorizarea reprezentativei sud-americane într-unul dintre cele mai discutate subiecte ale Campionatului Mondial.

Tabloul și modificarea făcută de FIFA înaintea tragerii la sorți

Primul element invocat de cei care susțin că Argentina a beneficiat de un culoar permisiv nu ține de arbitraj, ci chiar de modul în care a fost construit tabloul fazelor eliminatorii.

În mod normal, înaintea unui turneu final, echipele sunt împărțite în urne valorice, în funcție de clasamentul FIFA, iar tragerea la sorți stabilește componența grupelor.

Ceea ce contează însă la fel de mult este felul în care sunt poziționate grupele pe tabloul eliminatoriu, deoarece parcursul unei echipe până în ultimul act este practic proiectat, structural vorbind, încă dinainte de primul meci.

Pentru ediția din 2026, forul internațional a introdus o modificare discretă la prima vedere, dar cu efecte importante asupra configurației fazelor eliminatorii. Primele patru reprezentative din clasamentul mondial - Franța, Argentina, Spania și Anglia - au fost distribuite în sferturi diferite ale tabloului, ceea ce înseamnă că, dacă își câștigau grupele, nu aveau cum să se întâlnească înaintea semifinalelor.

Explicația oficială este una logică: organizatorii au dorit să evite eliminarea prematură a marilor favorite și să păstreze posibilitatea unor confruntări spectaculoase în ultimele faze ale turneului. Din punct de vedere comercial, un Mondial în care Messi, Mbappe sau Anglia ies încă din optimi este mai puțin atractiv decât unul în care vedetele ajung în semifinale.

Controversa apare însă privind retrospectiv modul în care s-a desfășurat competiția. În timp ce Spania a fost obligată să treacă de Portugalia și acum întâlnește Belgia, iar Franța joacă împotriva Marocului, una dintre cele mai solide echipe ale competiției, selecționata lui Scaloni a avut pe hârtie cel mai accesibil traseu, cu Capul Verde, Egipt și acum Elveția.

În același timp, orice analiză trebuie să țină cont de faptul că traseul unei echipe la un Campionat Mondial nu este determinat exclusiv de modul în care este construit tabloul, ci și de rezultatele produse pe teren. O parte dintre favoritele aflate pe aceeași jumătate cu Argentina nu și-au confirmat statutul. Germania a fost eliminată surprinzător de Paraguay, iar Olanda a cedat la loviturile de departajare în fața Marocului, astfel că mai multe dueluri de gală anticipate înaintea fazelor eliminatorii nu s-au mai materializat.

Cu alte cuvinte, chiar dacă Argentina pare să fi beneficiat de un culoar mai accesibil până în acest punct al competiției, acest context a fost influențat nu doar de configurația tabloului, ci și de faptul că mai multe dintre favoritele aflate pe aceeași jumătate nu și-au câștigat propriile meciuri și au dispărut din cursă înainte de a o putea întâlni.

Asta nu înseamnă automat că FIFA a construit intenționat un culoar pentru Messi, însă este un detaliu care a alimentat inevitabil discuțiile.

Argentina - Egipt // FOTO Imago Images

Cartonașul roșu pe care Messi nu l-a primit a fost urmat de cinci goluri

Dacă primul argument este unul de organizare a competiției, al doilea este strict legat de arbitraj. În primul meci al Argentinei, Messi a avut o intervenție dură asupra căpitanului Algeriei, Aissa Mandi. Contactul pe partea superioară a gambei a fost unul care, potrivit multor foști arbitri și specialiști în regulament, putea justifica un cartonaș roșu direct. VAR nu a intervenit, iar arbitrul nu i-a acordat nici măcar cartonaș galben.

Faza a trecut aproape neobservată până când, câteva zile mai târziu, americanul Folarin Balogun a fost eliminat după o intervenție extrem de asemănătoare în meciul cu Bosnia și Herțegovina. Cele două imagini au fost puse una lângă alta, iar comparațiile au devenit inevitabile.

Diferența de consecințe a fost însă una uriașă. Dacă Messi ar fi fost eliminat împotriva Algeriei, ar fi fost suspendat și nu ar mai fi putut marca cinci dintre cele opt goluri înscrise până acum la acest Campionat Mondial, performanță care l-a propulsat în fruntea clasamentului marcatorilor și l-a ajutat să stabilească noi recorduri.

Este imposibil de demonstrat că arbitrul a fost influențat de statutul lui Messi, însă rămâne una dintre acele faze care, privite retrospectiv, cântăresc mult mai greu decât păreau în momentul în care s-au produs.

Un alt element care întreține senzația de arbitraj îngăduitor ține de raportul dintre faulturile comise și cartonașele primite, acolo unde Argentina are doar 3 avertismente la 59 de faulturi, adică un galben la aproape 20 de faulturi, în timp ce Anglia, spre exemplu, a primit 7 cartonașe la 54 de faulturi, cu o medie mult mai severă, de un avertisment la 7,7 faulturi.

Cazul Cristian Romero este relevant pentru această discuție, nu pentru că ar demonstra singur existența unui dublu standard, ci pentru că fundașul Argentinei apare în statistici cu zero cartonașe galbene, deși este al treilea argentinian la faulturi comise pe 90 de minute, cu 1,8, după Lautaro MartInez și Nicolás Otamendi.

Într-un turneu în care Argentina a fost avertizată atât de rar raportat la numărul total de faulturi, asemenea exemple individuale explică de ce adversarii și o parte a opiniei publice vorbesc despre dublu standard și despre o toleranță mai mare față de campioana mondială. BBC a analizat situația faulturilor de până acum, inclusiv cartoaneșele raportate la numărul de faulturi.

Consecințele se văd inclusiv în perspectiva semifinalelor. Datorită numărului foarte redus de avertismente primite, Argentina nu are niciun titular aflat în pericol de suspendare dacă trece de Elveția. Singurul jucător cu un cartonaș galben activ este Gonzalo Montiel, fundașul dreapta de rezervă al lui Lionel Scaloni, în timp ce naționale precum Anglia riscă să piardă fotbaliști esențiali, printre care Jude Bellingham și Declan Rice.

Și acest aspect alimentează discuția despre modul în care au fost sancționați argentinienii pe parcursul turneului, chiar dacă, luat izolat, el nu reprezintă o dovadă a vreunui tratament preferențial.

Lionel Messi a stabilit două recorduri negative în istoria Campionatelor Mondiale / Foto: Imago Images

Există o relație între Gianni Infantino și Lionel Messi?

Poate cel mai sensibil subiect este însă relația dintre președintele FIFA, Gianni Infantino, și starul argentinian.

În ultimii ani, imaginea lui Messi a devenit aproape inseparabilă de marile competiții organizate de FIFA, iar exemplul cel mai des invocat rămâne Campionatul Mondial al Cluburilor din 2025.

Inter Miami nu câștigase MLS Cup, trofeul acordat campioanei Statelor Unite după play-off, ci doar Supporters' Shield, distincția oferită echipei cu cel mai bun bilanț în sezonul regulat. Cu toate acestea, FIFA a decis ca formația lui Messi să reprezinte țara gazdă la turneu, o alegere justificată regulamentar, dar contestată din punct de vedere sportiv.

Rezultatul a fost chiar cel pe care și-l dorea orice organizator. Messi a deschis competiția în fața unui stadion plin și a devenit principalul vector de imagine al noului proiect FIFA.

Lionel Messi și Gianni Infantino, la decernarea Cupei Mondiale/ foto Imago Images

Din punct de vedere comercial, prezența lui Messi este o garanție. Vinde bilete, generează audiență, atrage sponsori și generează milioane de interacțiuni în mediul online.

De aici și până la concluzia că FIFA ar interveni pentru a-l menține în competiție este însă un pas pe care, cel puțin până în acest moment, nimeni nu l-a demonstrat.

Poate tocmai aici se află cheia întregii polemici. Luate separat, fiecare dintre aceste episoade poate primi o explicație rezonabilă. Privite împreună, ele construiesc însă un șir de coincidențe suficient de consistent încât să nască suspiciuni și să ofere muniție celor care cred că Argentina se bucură de un beneficiu. Deocamdată, însă, toate aceste elemente rămân în zona interpretărilor. Pentru ca ele să devină mai mult decât o percepție ar fi nevoie de dovezi concrete, iar acestea, cel puțin până acum, lipsesc.