Argentinienii numesc două vedete ale Angliei de care „La Scaloneta” trebuie să se teamă: nu sunt Kane și Bellingham!

În această seară, ora 22:00, Anglia și Argentina se vor înfrunta pentru avansarea în finala Campionatului Mondial. Principalele două „guri de foc” ale lui Thomas Tuchel pe parcursul turneului au fost atacantul Harry Kane și mijlocașul ofensiv Jude Bellingham, care au contribuit cu 12 dintre cele 13 goluri ale Albionului.

Înaintea meciului, publicația Clarin a analizat trupa lui Thomas Tuchel și a concluzionat că „Jude Bellingham este inima echipei, Harry Kane este punctul de referință, iar banca de rezerve este capabilă să schimbe soarta meciurilor”.

Despre Bellingham, cel care a calificat-o pe Anglia în semifinale cu „dubla” contra Norvegiei, au scris că „este centrul sistemului și va avea nevoie de atenție specială”. Despre Kane, că este „celălalt jucător-cheie și își schimbă rolul în funcție de meci”.

Doi jucători ai Angliei la care Argentina trebuie să fie atentă: Rice și Anderson

Dar jurnaliștii de la Clarin au identificat și alți doi oameni esențiali în angrenajul lui Tuchel, mijlocașii Declan Rice de la Arsenal și Elliot Anderson, recent transferat de Manchester City.

„Anglia este foarte periculoasă atunci când recuperează balonul în apropierea lui Rice și Anderson și poate lansa rapid extremele.

Rice este echilibrul. Îi protejează pe fundașii centrali, acoperă urcările fundașilor laterali și dă sens ieșirii din apărare. Anderson este firul care unește piesele. Se oferă la primit, primește, se întoarce și se demarcă din nou.

La Scaloneta va trebui să facă presing nu doar la fundașii centrali, ci și la Rice și Anderson. Obiectivul va fi să îi împiedice să primească mingea cu fața la joc”, a notat ziarul argentinian.

„Cea mai bună modalitate de a neutraliza Anglia”

Un sfat de încheiere?

„Cea mai bună modalitate de a neutraliza Anglia va fi să o obligi să atace pozițional, să închizi spațiile din centru și să o împingi spre centrări venite de la distanță.

Anglia poate juca mai slab decât adversarul și totuși să rămână în meci, la doar o fază distanță de un rezultat favorabil. Acesta este, probabil, cel mai periculos atu al ei. Nu este o echipă care are nevoie să se simtă confortabil. Nu are nevoie să controleze totul. Poate aștepta. Poate rezista. Poate greși. Și poate câștiga oricum.

Argentina va înfrunta o selecționată cu talent, resurse și contradicții. O națională care încă nu știe cu exactitate ce vrea să fie, dar care a învățat un lucru poate și mai important la un Mondial: știe ce are de făcut pentru a merge mai departe”.