Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 17 august 2026, 16:58 / Actualizat luni, 17 august 2026 17:14
În weekend-ul trecut, în runda a 3-a a Ligii 2, Poli Timișoara a învins-o pe Unirea Slobozia cu 1-0, printr-un gol marcat de mijlocașul Iosif Rotariu (24 de ani).
Când auzi, ai senzația că te-ai întors în timp, dar te dumirești repede că nu e așa. E doar o coincidență.
Iar noul Iosif Rotariu e la prima reușită la nivelul eșalonului secund, chiar la debut, fiindcă nu evoluase încă în primele două etape. Jucase pentru bănățeni doar în Cupă, cu Dumbrăvița.
Acum, intrat la pauza meciului cu Slobozia, a adus toate cele trei puncte, cu o execuție de la 12-13 metri, chiar sub privirile veteranului Iosif Rotariu (64 ani), aflat în tribune. Cel care jucase și el pentru Poli Timișoara în mai multe ”mandate”, începând cu anii '80.
Născuți în același loc, la 40 de ani distanță
Coincidența nu este doar de nume, fiindcă cei doi au mult mai multe lucruri în comun. Oamenii îl strigă deja „Roti” și îl întreabă pe veteran dacă cel tânăr îi este cumva rudă. Nu, nu au nicio legătură de familie.
A deslușit misterul chiar actualul jucător al lui Poli, într-un dialog cu GSP.ro: „Din ce știu, părinții mi-au pus numele Iosif după cel al bunicului din partea mamei. Tata, care conduce corul de la biserica din comună, nu le avea cu fotbalul. Deși știa de marele Iosif Rotariu.
Fiindcă eu sunt tot din Prigor, unde s-a născut și nea Roti. Suntem și vecini, noi stăm la vreo două case distanță de casa părintească a dânsului. Abia când am mai crescut am început și eu să aflu cine era Iosif Rotariu, fostul mare internațional al României, omul care l-a anihilat pe Maradona la Mondialul din 1990”.
Au început și fotbalul la fel
Până la un moment dat, coincidențele între cei doi continuă. Ca și fostul internațional, Iosif a început fotbalul în comună, la Nera Prigor, după care a ajuns la Nera Bozovici, club aflat la 10 kilometri de casă.
Copil fiind, a și participat la câteva ediții ale Cupei ”Iosif Rotariu”, unde l-a și văzut pe predecesorul său. Pe atunci, veteranul nu știa că pe puști îl chema exact ca pe el.
Ulterior, Iosif cel mic a ajuns la Luceafărul Drobeta, unde a jucat doi ani, apoi la CSM Reșița, în Liga a 3-a, iar după pandemie a revenit la Nera Bozovici, unde a debutat la seniori, în Liga a 4-a. Apoi a ajuns la Progresul Ezeriș, o micuță formație din Liga a 3-a, de pe lângă Reșița.
Iosif Rotariu: „Cum adică, mai e un Iosif Rotariu?!"
Internaționalul Iosif Rotariu povestește cum s-a cunoscut cu adevărat cu tizul său: „Când a retrogradat Poli Timișoara în Liga a 3-a, nu prea mai aveau jucători. Venise Pantilimon președinte și m-a rugat să-i ajut, poate găsesc câțiva copii buni.
Îl știam pe Robert Curescu, jucător din zonă și l-am întrebat dacă îmi mai poate recomanda pe cineva dintre foștii lui coechipieri. Și mi-a zis că îl știe pe unul, Iosif Rotariu, mijlocaș la închidere, ca și mine . Am rămas uluit, «cum adică, Iosif Rotariu?!». Și așa am aflat totul.
I-am zis lui Curescu să vină amândoi și așa ne-am cunoscut. Iosif a fost în probe vreo săptămână, lui Paul Codrea i-a plăcut și l-a oprit. Pe valoare, nu fiindcă l-am recomandat eu sau fiindcă îl chema ca pe mine. Iar acum este un jucător de bază al echipei. E mai tăcut, așa, ca mine, dar foarte cuminte, serios. Și tot ca mine, dispus la efort. Dacă îl pui, aleargă două zile.
E și tehnic, lovește bine mingea. Doar că nu e stângaci, piciorul de bază este dreptul. În rest, chiar și fizic seamănă cu mine. Mie îmi place foarte mult și cred că îl așteaptă un viitor frumos în fotbal. E încă tânăr, poate să ajungă mult mai sus. Nu-mi fac griji, știu că o să muncească, îl cunosc bine deja".
Iosif Rotariu cel mic: „Sper să ajung măcar ca nea Roti!"
Tânărul fotbalist al timișorenilor povestește și el că „am ajuns la Timișoara cu Robert și în gară ne aștepta chiar nea Roti. A fost ciudat, emoționant. Ne-a dus acasă la dânsul, ne-a dat să mâncăm. Mai bine de o lună a făcut asta, ne tot chema la masă. Așa am început.
Am jucat trei ani în Liga a treia la Poli Timișoara. La început a fost mai greu, jucam mai puțin, dar am progresat, am muncit, am rămas și când a fost mai dificil. Acum, domnul Dan Alexa îmi dă foarte multă încredere.
Sezonul trecut, al promovării, am jucat cel mai mult, 29 de meciuri din 30, am marcat de cinci ori și am dat și vreo 7-8 pase decisive. Joc oriunde e nevoie, în linia de mijloc. Dar, recunosc că acum a început să-mi placă cel mai mult inter stânga, să intru spre centru și să trag cu dreptul la poartă".
El recunoaște că „mi-aș dori să ajung să realizez măcar o parte din ce a reușit nea Roti în carieră. Deși e greu, a fost mare internațional, a jucat în străinătate. O să o iau pas cu pas. Prima dată să ajung să joc în prima ligă, asta e primul mare vis. N-o să fie ușor, am concurență mare pe post, cu Ovidiu Popescu, cu Artean. Dar eu îmi văd de treabă și sper să reușesc.
Cred că și suporterii m-au adoptat, mă strigă «Roti», ca pe marele meu predecesor. Dar eu nu sunt genul care să iasă în față, sunt mai retras, nu-mi place să fiu vedetă. Prefer să dovedesc pe teren ce pot".
La început m-au surprins și pe mine aceste coincidențe de nume, de loc de naștere, de post. Dar noul Iosif Rotariu e și un jucător bun, la fel de serios și muncitor ca vechiul internațional. M-a ajutat foarte mult anul trecut, la promovare și rămâne un jucător de bază la Poli Timișoara. E un mijlocaș foarte bun, a progresat enorm și încă are potențial să mai crească. E într-un progres continuu și eu mă bazez în continuare pe el
- Dan Alexa, antrenor Poli Timișoara
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.