)
Articol de Alexandru Barbu - Publicat miercuri, 15 mai 2024 23:46 / Actualizat miercuri, 15 mai 2024 23:53
E o raritate ca două protagoniste ale fotbalului românesc să fie „lucrate”, având un stil bine definit, antrenori-manageri pe bancă, nu în lojă sau în fotoliu, și un bazin important de suporteri. La lovituri de departajare a pus mâna pe trofeu Corvinul Hunedoara, pe care o vom urmări la vară în cel puțin 4 meciuri europene. E șocul ultimilor ani și momentul să ne gândim dacă asistăm la formarea unui mare antrenor: Florin Maxim.
Fabuloasă atmosfera de la Sibiu. Cât de mult contează ca echipele din teren să aibă un rost, un fundament real, să fie capabile să urnească la maximum comunități! Nu e simplu să umpli arena de 12.000 de locuri a Sibiului cu fani veniți de la Galați și Hunedoara, nu multe grupări din România ar fi reușit.
Finala lui Maxim și Dorinel
Florin Maxim e la începutul carierei, e încă devreme să-i punem vreo ștampilă. Cert e că noua echipă a Hunedoarei e creația lui și arată realmente senzațional. Corvinul a zdrobit CFR, a trecut de Voluntari și i-a luat Cupa Oțelului. Dacă ar fi avut drept de promovare, ar fi urcat în „A” încă din acest sezon. Cu siguranță va juca în Liga 1 peste două campionate. E obligatoriu să-l urmărim pe fostul fundaș stânga al Sportului, posibil să fi fost martori la nașterea unui mare antrenor.
Dorinel Munteanu e deja o personalitate, mare ca fotbalist, bun ca antrenor, excelent manager în ediția 2023-2024. Cu hibe în comportament și comunicare, Dorinel a pus la punct echipa Oțelului cu mână de fier, nimeni nu-i iese din cuvânt, toți jucătorii îl ascultă orbește și bine fac, altfel n-ar fi ajuns niciodată pe locul doi în play-out și în finala Cupei României. Pe viitor, Munteanu merită un proiect superior, ori la Galați, ori în altă parte.
Dramatism pentru istorie
Nivelul partidei nu a fost extraordinar din punct de vedere tehnic, destule greșeli, multe limite. Dăruirea a făcut finala una specială, disperarea cu care Manolache, Neacșa, Cisotti, Lameira au alergat din gheată în gheată, execuția lui Rusevic din lovitură liberă, atacul iute al Corvinului pentru 1-1.
S-a alergat mai mult de 120 de minute. Până la crampe, până la extenuare, până la loviturile de departajare. E un moment rar pentru orașe ca Hunedoara sau Galați, care știu că mai pot fi atât de aproape de un trofeu abia peste câteva zeci de ani.
Dorinel a clacat, a plecat la vestiare înainte ca Lameira să rateze de la 11 metri. S-a întors ca s-o vadă pe Corvinul cum câștigă prima Cupă din istorie. Realitatea e că ambele echipe, ambii antrenori ar fi meritat trofeul.
Abordare jalnică a granzilor
Finala Corvinul - Oțelul e și o palmă dată celor de la CFR Cluj, Universitatea Craiova, Farul, Rapid. Cluburi cu mult mai importante decât finalistele de la Sibiu care și-au bătut joc de o oportunitate imensă: accesul în preliminariile Europa League.
E o dovadă de amatorism, de superficialitate de neînțeles că niciuna dintre aceste echipe nu s-a calificat măcar în semifinale. Și au ajuns fie să se zbată pentru un loc de Conference League, fie să rateze complet Europa.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
